Inginer din alte lumi
Zâmbea diferit. Şi simțea asortat zâmbetului ăsta nou și frumos ca paginile unui caiet dictando.
Se împătureau toate ca la magazin, într-o ordine pe care o iubea dar care nu-i ieșise niciodată înainte.
Ca-ntr-o baie mirosind strident a clor, ca-ntr-o liniște de teatru înaintea erei telefoanelor mobile. Şi-a nesimțiților cu cultură de fațadă.
Într-un Ianuarie fără zăpadă și-o Iarnă fără vin fiert se făcuse loc de Primăvara în ea și-n tot ce atingea.
Doar că de data asta nu mai atingea orice, îmbrățișările nu mai erau dăruite ca sa-i vindece pe destinatari. Ci numai pe sine…
Învăța Egoismul cu aceeași conștiinciozitate cu care-și cucerea premiile în anii de școală.
Începuse sa devină “Ea” abia acum când hotărâse să accepte că toată lumea se schimbă. Şi că asta e un lucru bun!
In pași de marș, sprinteni și gălăgioși, pășea hotărât pe alte drumuri, tot ale ei, tot de piatră, hotărâtă sa le paveze cu Catifea. Ca un Inginer din alte lumi…