Post-scriptum

       Dragilor, eu chiar trăiesc din amintiri, să știți!

       Mă hrănesc cu ele, da! De aia și sunt mare fan Facebook Memories.

      Aș mai adora și o aplicație d-aia care îți arăta cine ți-a vizitat profilul, cum era la Hi5 in tinerețea mea. Dar aia e altă poveste!

      Îmi place să retrăiesc niște bucurii, să revăd niște fotografii care mi-au mai furat zâmbetul, să mai ascult “pe repeat” niște piese de care poate că am uitat, să corectez ce-am mai scris (sîc!) și să fac toate astea la ceas fix, aniversar.

       Vă bombardez deseori cu tot ceea ce postez pe canalele de social media, cu diverse detalii care poate că nu vă spun nimic. Dar toate-s pentru mine. Cea de acum și cea de peste ani, așa să-mi ajute Dumnezeu.

      Oamenii sunt – la momentul vorbirii –  suma tuturor celor care le-au traversat viața până atunci, a lucrurilor care i-au impresionat cumva, a evenimentelor fericite și mai ales a celor mai puțin plăcute, a locurilor pe care le-au vizitat și, dacă vreți să discutăm fizic, și a tot ceea ce au mâncat. De exemplu, când habar nu ai de ce te-ai îngrășat, poți vedea oricând câte poze cu înghețată ai pe Instagram și o să știi exact. 

        Lăsând gluma la o parte, vă zic just: colecționez amintiri. Și-n curând câteva dintre ele vor căpăta și formă fizică! 

       Da, știu că n-ați întrebat, dar eu tot vă zic!

       Pe curând! 

Laura

Ce mult te-am iubit, 2016!

   Azi e ultima noastră zi împreună și simt că-ți datorez câteva cuvinte. Câteva sentimente, o despărțire cu obrajii umezi și o socoteală faină care – iată – de data asta e pe plus!

     E atâta lume supărată pe tine că sigur te-ntrebi și tu unde s-au dus toate câte ai făcut bine, ce s-a întâmplat cu filtrul ăsta care păstrează în memorie doar ce-a fost rău și, mai ales, câte s-au întâmplat din tot ce-și propuneau în gând miliarde de oameni înainte să te desfășori spre amprentare la picioarele lor!

     Nu și eu. Eu am știut de la început ce vreau de la tine, dorința mea dintre artificii s-a împlinit cu vârf și îndesat pe 23 Iulie 2016 – când iubirea a luat formă palpabilă și pupabilă și s-a născut sănătos fiul nostru – Rareș, moment în jurul căruia au gravitat toate clipele dinainte și cele de după, pe tot parcursul anului.

     Tu, 2016, o să rămâi în memoria mea ca primul an în care kilogramele depuse de jur-împrejurul sufletului meu gata expandat au fost motiv de bucurie și-un stres mai mic ca în alți ani (but hey, șezi blând că vine 2017!), anul care m-a schimbat într-atât de mult și m-a încărcat atât de tare că nici măcar nu-l termin obosită ci parcă chiar energizată!

      Ești anul în care am știut exact ce o să fac la petrecerea dintre ani cu mult înainte să se apropie (that’s a first!), anul în care i-am văzut pe ai noștri transformați magic în bunici, anul care am învățat o emoție nouă, cea mai frumoasă dintre toate pe care le-am simțit de până acum – emoția femeii care devine mamă!

     Anul ăsta s-a născut cea de-a doua finuță a noastră și am botezat-o pe prima (și nu, pe niciuna n-o cheamă Laura), n-am călătorit decât cu gândul și am scris foarte puțin pe blog dar aproape zilnic pe Facebook – treabă care se va schimba major în 2017. Tot anul ăsta e cel în care mi-am cumpărat domeniul .ro și am zis să o iau de la capăt mai serios dar am salvat tot ce am scris vreodată ca să am cu ce compara când voi scrie și bine!

     Am îmbătrânit nițel, am zâmbit mai mult (da, se poate!), am găsit resurse să alimentez cu optimism și alți oameni, am mai și greșit (dar despre asta altă dată!), m-am îmbogățit chiar dacă nu în vreo monedă cunoscută!

      La sfârșitul tău, dragă 2016, îmi număr binecuvântările și nu-s deloc puține! Sunt sănătoși toți ai mei, pruncul minunat crește și se cumințește (a se citi “încă ne lasă să dormim noaptea!), omul pe care îl iubesc enorm de aproape 10 ani (încă) mă iubește (era nasol să nu, vă zic din experiența altor amintiri), avem timp să facem planuri și planurile unui cuplu de ingineri sunt întotdeauna faine (sîc!), lista prietenilor noștri nu s-a extins și nici nu s-a micșorat dar are negreșit o altă calitate (oamenii ăștia devin mai buni pe zi ce trece!) și deși n-o să beau nici șampanie dar nici Cola Zero de Revelionul ăsta, sigur o să fie cel-mai-mișto dintre toate la care am fost!

    Îți mulțumesc c-ai fost și mi-ai permis să fiu, dragă 2016!

    Un fluturat de gene și începem “pe curat“, cam cum făceam în copilărie când aveam un caiet nou… De la capăt, cu litere rotunde și promisiunea că ăsta-i sigur fără “porci“!

       La mulți ani și pe curând!Laura

După 9 ani

După aproape 9 ani, mi-am făcut curaj și-am trecut la .ro. Nu mă-ntrebați de ce a durat atât. Dar am luat domeniul pe viață, să nu mai existe cale de intoarcere! 

Să ne citim sănătoși! Și mai des, dacă nu mă părăsește entuziasmul! 

Vă îmbrățișez! Bucurați-vă pentru mine, aștept de multă vreme clipa asta! 

Cu drag, 

Laura