Liniște

       A fost atâta liniște pe-aici și atâta de puțină-n mine că dacă m-aș întoarce s-o rescriu n-aș ști dacă fac rău sau bine. 

       N-am scris pe blog dar în rest peste tot, în versuri, proză sau fotografie și deși n-a fost cum visam, au scris și alții despre mine. 

      Am câștigat, jucat, pierdut, am bucurat, m-am bucurat și am crescut, m-am și oprit, retras și întristat și am greșit, oh, am greșit nemăsurat. Am învățat.

      Am mers când trebuia s-alerg și-am stat când trebuia dansat, m-am și grăbit, m-am și împiedicat, am scris cui n-a știut să mă citească și am permis măruntul gestului să mă rănească. 

     Am învățat să iert, să-mi pară rău și totuși să merg înainte, să-mi vindec sufletul cu timp și să cristalizez tot în cuvinte.

     Voi?