Author: Laura Driha

Noroc ca nu-s plicuri…

 …că dacă erau poştaşul m-ar fi detestat teribil! 1594?!?!

*Disclaimer: ceea ce vedeţi în poza de mai sus este Inbox-ul de la vechea adresă de mail: laura_corina_driha@yahoo.com, pe care, după cum atent observaţi, nu o mai folosesc! De vreo 3 ani dacă nu mai bine… Şi da, e încă plăcut să văd că pe ici colo mi s-a mai dus olecuţă lipsa! Face bine la ficat, la morale şi moravuri! Că aşa sunt fetele, narcisiste!

Prima mea adresă de mail, primele conversaţii interminabile pe messenger (prietenii ştiu de ce!), nopţi albe şi poveşti…O groază de amintiri! Astă – seară am scotocit un pic prin cotloane întunecoase căutând ceva de la o veche cunoştinţă (nu vă zic cine, persoană importantă!) şi m-am trezit asaltată de rămăşiţele virtuale netransferate pe noua adresă care nu ştiau cum de mă evaporasem în neant. Ba nici nu bănuiau că mi-am schimbat pur şi simplu adresa ci s-ar fi jurat la cerere c-am avut tăria să nu mă mai loghez de atunci… Aţi fi zis aşa ceva? Să-mi fie cu ruşine că am plecat fără să mă uit înapoi, fără să dau (incă) un add fiecărui necunoscut care mă adăugase de pe hi5 şi vorbise cu mine de 3 ori în vasta noastră relaţie de natură messenger-istă! Şi astăzi mă mai întreb uneori cum am putut ?! Sunt o fiinţă de fier!

Lăsând gluma la o parte, am promis atunci când am conceput printr-un scârţ de mouse şi cu bunăvoinţa yahoo-ului deja cunoscutul corinne_dr@yahoo.com că-i reşedinţă permanentă şi că aşa o să şi rămână! Nu de alta, dar am pecetluit promisiunea personalizându-mi parchetul din casa părintească… Vă amintiţi? E pe aici dacă doriţi să recitiţi…

Vă las la răsfoit, eu mă întorc la răcoarea de seară, la frumuseţea termometrelor cu mercur în scădere… Am să-mi deschid larg fereastra şi am să mă bucur de foşnetul bătrânului cais… Vă scriu altă dată despre el, e un copac cu poveste!

Pupici mulţi şi sper că vă lipsesc cum îmi lipsiţi şi voi mie! Nu mai mult, nu mai puţin! 😛



Fata draga

Mădălina Manole. O “fată dragă”  pe care n-o pot înţelege dar pe care nici nu-mi permit să o judec…

Dumnezeu să o odihnească în pace!

„Când vei pleca.. ia cu tine şi Veşnicia…”


[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=z_QvuXKhlHY&feature=related]

Organ donor

 Pentru cei care n-au primit-o deja pe mail de la mine… Enjoy! :)))

Genială faza cu :

 “Becoming a donor is probably your only chance to get inside her”

 

Nereusit?

 Un cuplu în varstă stă ca întotdeauna, pentru micul dejun, pe terasă. Dintr-o dată, soţia se apleacă peste masa şi îi trage soţului una de-l lipeste cu spatele de scaun. O vreme este linişte, apoi bătrânul întreabă mirat:

 – Pentru ce dracu a fost asta?

– Pentru 45 de ani de sex nereuşit!

El stă pe gânduri afundat în scaun. Dupa o vreme se ridică şi ii trage soţiei una peste cap de o zboară cu tot cu scaun de pe terasă.

– Dar tu de ce ai facut asta? zbiară ea la el.

– De unde ştii tu diferenţa dintre un sex reuşit şi unul nereuşit?

 

Via e-mail, de la Ionuţ!

LePAsa… Adica Leapsa PA!

Mariana mi-a pasat o leapşă pe care eu, în mândră calitate de oficial al Oraşului PA, o onorez cu plăcere!

Regulamentul ultimei năstruşnicii propuse de Călin îl găsiţi aici, pentru reclamaţii daţi cu subsemnatul la d-şoara Primar iar pentru ce-a ieşit din toată istorisirea asta, citiţi mai departe!

M-aş fi legat de „cărare” şi-ar fi ieşit ceva pe aproape de „pavaj de catifea” dar m-am legat de „cais” şi-a ieşit… o poveste de poveste! 😀

“Miroşi a caise şi a vară, de parcă în tine începe de fiecare dată anotimpul insomniilor impuse, al scrisorilor scrijelite-n nisip şi al râsului nebun, spontan, de-ndrăgostit.

Pielea ta sărutată de soare aduce a cafea îndoită cu lapte şi-mi zâmbeşti de parcă nici n-ai remarcat că mă holbez. Îmi place să te privesc când nu-ţi pasă, ai aerul ăla fermecător de atotputernic, de motan aristocrat care nu toarce… Ador nonşalanţa ta naturală. Ţi se asortează minunat…

Să mă înveţi şi pe mine să fiu TU!”

Leapşa merge tiptil – tiptil până la :

Lady A (oficial în oraşul PA)

Ioana (turist)

Dennis (străin)

Tot ce aveţi de făcut este să citiţi PA-ul meu, să alegeţi un detaliu de la care să porniţi ca să scrieţi un nou PA si apoi trimiteţi mai departe.(In maxim trei zile de la lansarea invitatiei!)

Litera faină vă doresc!

Vineri

Astăzi am avut în permanenţă impresia că-i Vineri. Ceea ce, oricât aş insista, nu e şi nici nu o să fie. Nu, nu pentru că nu dezvolt eu politici persuasive ci pentru că Vineri nu-i niciodată la mijlocul săptămânii. Din păcate. Dar voi propune. De îndată ce găsesc oficiul unde pot schimba ordinea zilelor săptămânii am să propun ca Vinerea să vină după Marţi şi apoi după Joi din nou.

Tot pentru acolo am să strâng documentaţie care s-argumenteze că ziua asta e faină doar când se îngrămădesc după ea Sâmbăta şi Duminica (fac o petiţie, semnaţi la comentarii!) – surorile ei de cruce şi de dezmăţ, îngroşând cu pix subţire alineatul 3 unde se vor explica detaliat proporţiile pe care le-ar putea lua dezastrul separării tinerelor domniţe.

Sunt hotărâtă, nu mă-ntrebaţi de ce! Vreau Vineri astăzi şi poimâine, iar când zic Vineri zic şi Sâmbătă şi ziua de după dânsa. La pachet! Numai că-s multe chiar de sunt doar 3 şi le grupez aşa dintr-o imensă consideraţie pentru buricele mele prea puturoase să le mai tasteze literele atât de ingenios ordonate!

Mulţumesc, mulţumesc, ştiu că sunteţi înţelegători. Deşi nu merit întotdeauna şi mai precis n-o fac tocmai în aceste rânduri când vorbesc în dodii, gândesc în alb (sau poate în verde!) şi-mi miros visele a vacanţă…

La voi ce zi a fost astăzi? Poate Vineri?

Dubla bucurie!

Frumoşii de care vreau să vă povestesc astăzi sunt bucuria familiei. Dublă bucurie! Sufletul tuturor petrecerilor, veselii cu picioare, zâmbete cu magnet! Cine? Fratele meu mai mic –  Marius şi verişoara aproape la fel de tinerică ca şi el –  Crina. Unde-s ei e voie-bună, muzică si energie vie, e tinereţe în toate formele ei şi poftă de viaţă, toate purtate cu mândrie ca un accesoriu scump!Cum ştiu ei cel mai bine!

Astăzi s-a încheiat şi săptămâna lor de examene, şi-mi face plăcere să spun că a fost una perfectă (numai ploile au mai stricat-o, dar prea puţin!)

Mezinul familiei Driha, tânărul diplomat din imagine e de astăzi Inginer Agronom iar frumoasa domnişoară din poza de mai jos e Informatician! Da-da, am să accept eu felicitările în numele lor. Puteţi îi loviţi aici cu urările, am să le transmit!

E o zi memorabilă! Pentru întreaga familie…

Felicitării dragii mei, sunt foarte mândră de voi şi mă bucur enorm pentru rezultatele extraordinare! Voi nu sunteţi doar frumoşi, ci şi deştepţi! Mânca-i-ar Laura pe ei de excepţii… Sper să se umple lumea de oameni ca voi!

Vă pup tare tare tare şi ne vedem la „băută” mâine seară!

Bezeleeee!!!

O geanta neobisnuita

Am şi eu, ca aproape toate mândrele pe care le cunosc, o “chestiutză” cu genţile. Nu mare, nu mică, dar nici trecătoare cu vederea căci îmi plac mai ales cele “neobişnuite”şi nu ascund asta!

Vă prezint spre susţinerea afirmaţiei de mai sus ultima achiziţie, care a fost mai precis cadou de la frumosul meu şi anume gentuţa din nucă de cocos. Nu, nu glumesc, la interior, sub săculetele acela care ascunde un buzunar “secret” se poate observa textura caracteristică faimosului fruct.

În caz că vreţi să vă adăugaţi la garderobă o “întorcătoare de priviri”, daţi fuguţa la Costineşti! Nu mai aveau multe şi era un singur magazin care vindea aşa ceva! Bine, mai erau şi unele cu mâner scurt, din biluţe de lemn, dar mie mi-a plăcut mai mult asta că o pot purta ca o poştăriţă! 🙂


Surpriza

Se spune că poţi înţelege totul despre un om doar privindu-i prietenii.

Eu n-am mulţi deşi n-ar fi deloc greşită afirmaţia ca mă învârt în cercuri generos de populate cu oameni, însă ce-i pe care îi am sunt… cei mai buni! Am certificat de calitate să ştiţi! (dar nu vi-l dau!)

Prietenul meu Bogdan – „straşnic crai de munte” cum îmi place mie să-i spun, mi-a servit astăzi drept muza pentru această scriitură. El mi-a făcut una dintre cele mai frumoase surprize care mi s-au rezervat în ultima vreme şi-am zis, conform obiceiului deja împământenit în al meu Pavaj de Catifea – şi anume de a  imortaliza în scris tot ceea ce contează şi ce vreau să rememorez mai târziu, să vă povestesc şi vouă!

Acum puţină vreme, printre felicitările pentru achiziţia de care vă povesteam aici, dragul meu creţolin din Ardeal mi-a promis, aparent în treacăt aş fi zis atunci – „o sticlă cu licoare bahică, s-o sparg de pereţii blocului, cum se obişnuieşte la Constanţa când se lansează la apă un vas”. Noh, şi n-au fost braşoave, chiar dacă veneau de la un braşovean.

Cadoul, surpriza cărei ii datorez un mare zâmbet şi-o faină tare amintire a sosit astăzi împachetată frumos într-o mie de bule (să nu se spargă!), prin curier, fix în braţele subsemnatei!

Am făcut şi poze cu spumosul meu Cashmere Dark, ca să nu zică cumva vreunul că nici n-a fost exact în ziua când n-o să mai fie!

Îţi mulţumesc frumos Bogdan pentru gestul despre care m-ai avertizat dar pe care sincer nu mă aşteptam să-l şi duci la îndeplinire, pentru zâmbetul cu care am să-mi amintesc întotdeauna de „primul colet de la noua adresă” şi, înainte de toate, iţi mulţumesc că-mi eşti prieten!!

Îmbrăţişări multe şi virtuale până ajungi la mare să le primeşti şi „live”.