Laura Driha
Author:Surpriza anticipata!
Pentru ca in cateva zile “imbatranesc” sotul meu mi-a facut astazi o surpriza minunata! De aceea am zis ca-i anticipata! Una pe care mi-am dorit-o (asa cum va povesteam pe aici) dar de care nu banuiam ca-si aminteste… Am primit asadar o piesa de colectie care sa-mi aminteasca ca timpul zboara oricat te impotrivesti dar mai ales, ca zboara minunat cand esti iubit! Minunatia ma astepta exact cum am visat, intre usa de la bucatarie si cea de la dormitor, gata montat cu maiestrie de inginerul meu preferat!
Te iubesc frumosule! Faptul ca nu uiti niciodata micile amanunte care ma fac fericita imi demonstreaza in fiecare zi cat esti de… perfect! Te ador!!!
Ninge
Pe Pavajul de Catifea ninge. Nu ca nu ati fi observat si singurei dar m-am gandit ca va datorez o iecsplicatie! Ninge pentru ca afara s-a cam oprit de vreo doua zile si pentru ca simt nevoia sa ma mint constient de cate ori deschid computerul. Va place?
Si pentru ca optiunea e limitata n-o sa va stresez vizual decat pana pe 4 Ianuarie. Daca va deranjeaza va invit sa tastati cu manusi. Ca si eu fac la fel!
Enjoy Winter please… Macar in vacanta!
Imbratisari ninse tuturor!
(Multumesc Cristi!)
PAveste fara sfarsit
Stiti ca mie-mi plac Povestile, chiar daca-s cu sfarsit fericit sau nu. Iar daca-i rost sa fiu si eu o piesa dintr-un Puzzle de basm nu refuz, ba chiar ma incant si va scriu, ca un copil nebun dupa ciocolata si cuvinte!
Despre sus-numita (in titlu) initiativa interesanta puteti lectura daca apasati aici. Link-ul o sa va duca la Regulament, caci nu-i bine sa se piarda si-o sa va descrie, mai bine decat as face-o eu, povestea PAvestii! Nu-i cu premii, e doar cu dorinta, cu inspiratie si cu proaspat legate prietenii! Scrieti, sa vedem ce iese pana la sfarsit! Poate publicam o carte impreuna! Succes!
Totul a inceput cu….
Călătoria (de Bogdan Onin)
“Jigodia dracu’!” scrasni printre dinti ridicandu-se anevoie din omat. Se scutura de zapada cand observa privirile speriate ale celor mici.
“Nu-i nimic. Sunt bine, iar asta nu va va mai face nici un rau!” Scarbit, privi trupul rotund al batranului si se gandi ca starpise o creatura a Satanei. Cu cateva momente inainte il gasise in caruta cu coviltir in care transportau copiii. Parea posedat in timp ce incerca sa-l dezbrace pe unul dintre cei mici. Numai Dumnezeu stie cum de s-a trezit chiar la vremea potrivita sa-l opreasca.
Spaima (de Carmen Negoiţă)
Nick, puştiul care ieri împlinise 4 ani, nu înţelesese nimic din toată tevatura asta. De ce bătrânul acela gras, ce duhnea greţos a alcool, a dorit să-l dezbrace? Îi spusese clar că-i este frig, dar nu a vrut să înţeleagă şi a continuat să tragă de pantalonaşii lui mari şi peticiţi. Îi ţinea strânşi cu o mână, iar cu cealaltă trăgea de palma ce-i acoperea gura. S-a speriat şi a început să plângă. Tom, prietenul său, i-a sărit în ajutor. Nu pentru mult timp. O palmă grea l-a trimis în celălalt capăt al căruţei. Oare îl omorâse? Dacă urma şi el?
Călătoria trebuie să continue (de Victor Bucur)
Arkana, înghiţitoarea de foc de 16 ani care se aciuase pe lângă gaşca lor pestriţă de vreo 2 ani îl luă pe Nick în braţe pentru a-l linişti. Mucii ţâncului curgeau pe sânii generoşi ai fetei. În ciuda gerului, părea să se simtă în largul ei în rochiţa scurtă, de trapezistă. „Ciudată fată – gândi Magister. Tăcută, dar aduce o grămadă de bani, învârtind tăciunii ei aprinşi prin târguri”. Scuipă în noroi lângă stârvul pedofilului a cărui mizeră viaţă o stârpise.
„Scăpaţi de leş şi urcaţi în căruţe” spuse. „Până în zori trebuie să ajungem la Londra.”
Si a continuat pe Pavajul de Catifea cu….
Realism amar (de Laura Driha)
“Drumul se scurgea lenes si murdar, intr-o ceata mirosind a igrasie si a mort. Tacerea era intrerupta din cand in cand doar de zvcnirile micutului Nick al carui somn agitat sublinia nelinisti profunde.
“Crezi c-o sa uite?” intreba Magister, cautand in ochii Arkanei o ramasita de speranta.
“N-o sa uite. E prea mic sa inteleaga sau sa nu-i capteze atentia orice alta nastrusnicie a copilariei insa raspunsul intrebarilor sale o sa-i acreasca buzele curand!”
Rumegandu-i realismul amar, batranul se minuna de maturitatea fetei cu ochi de cafea.”
Asadar frumosilor, intrati si voi in hora? Deocamdata suntem 4! Succes!
P.S. Ii fac atenti in legatura cu acest subiect si pe Gabi , Caligul , Leo, LordD’If , Mariana , Sictireli si Calin!
Unui Imbecil
Faptul că nu știi să te porți nu e problema mea. N-am energia și răbdarea necesare să fac educație unui om cu prea multe chermeze de aniversare pe carnetul de conducere.
Când ești prost și simti nevoia cu orice preț să semnalizezi asta ca o firmă cu neon, nu te aștepta să rămân indiferentă. N-o fac pentru tine, e protestul meu în fata imbecilitătii ca noțiune. Știu că tie o sa-ti intre pe-o ureche și o să-ti iasă fix la prima ejaculare aceste rânduri. Dar nu contează. Am să scriu până mi se uzează tastele despre specimenele ce-ti seamănă pentru că Istoria nu poate pierde asemenea exemple negative.
Meriti un premiu pentru Inconștientă, pentru Nepăsare. Si da, in discursul de acceptare iti dau voie sa-mi multumesti. Pentru ca eu am pus lupa pe tine, te-am facut emblema, ti-am agatat de invelisul asta ieftin o eticheta de firma. Aici, in cadru restrans de nasuri fine si cuvinte aspre.
Si totusi, in ciuda nesimtirii tale proverbiale, sper sa nu regreti niciodata. Adevarul de care te-ai tot ascuns s-ar putea sa–ti fie letal . In bula ta de șampon cu urzici sa nu-ti infinga nimeni acul pe care-l meriti direct in cur. Sau nu fara martori. Sa imortalizeze cineva episodul, sa-mi dea si mie o lacrima de fericire!
Sănătate să ai stimabile! Căci Prostia ti-e probabil mai mult decât sufocantă când vine vorba de “boli incurabile”.
Am zis!
Cantareti de semafor
Ce-ati spune dacă, aşteptând la semafor, ati vedea în stânga voastră doi tineri injectaţi cu Decembrie, cântând?
Am fredonat (amândoi!) piesa asta de acasă până la muncă, spre surprinderea (şi de ce nu amuzamentul!) multor chipuri zgribulite de ora 7.30 si lipsa de cafea… La voi cum a inceput dimineata?
(Uaci it on Youtube ca nu ne lasa răii sa punem si acilea)
[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DwAWcpjlEJE]
Calathea Sanquinea
Frumusetea aceasta de mai jos, planta “de umbră” de la oameni cu Soare-n zâmbet se numește Calathea Sanquinea și am primit-o pe 1 Decembrie, de la draguti de care v-am mai povestit – domnița R. și domnul C. Mai multe despre minunatia aceasta mică, verde și cu textură de catifea la interiorul frunzelor puteți afla dând click aici.
E prima mea noastră plantă de apartament și sincer de abia aștept să umplem generosul nostru balcon cu plăntute care sa ne schimbe in bine aerul și starea de spirit pentru că tot ce-i verde lucrează la moralul meu cel putin la fel de bine ca un pahar de citronadă d-aia cu cofeină. Mă-nțelegeți voi!
Vă imbrătișez și revin cu povesti!! Stay around…
Autostop?
Un tip facea autostopul pe o strada pustie, intr-o noapte neagra si in mijlocul unei furtuni de zapada puternice.
Timpul trecea, nici o masina pe drum si furtuna facea sa nu vada nici la 2 pasi in fata lui.
La un moment dat apare o masina si se opreste in dreptul lui… Fara sa analizeze mult situatia, tipul se urca in masina. Dupa ce inchide usa , se uita spre cel de la volan …, si incremeneste. La volan nu era NIMENI!!!!
Masina porneste usor, iar tipul, deja ingrozit, statea lipit de scaun, fara sa poata scoate vreo vorba.
Apare o curba… tipul incepe sa se roage in gand sa scape cu viata si exact cand intra masina in curba, apare o mana prin geam si roteste volanul.
Tipul, deja paralizat de groaza, vede cum de fiecare data cand ajunge la o curba, mana apare prin geam si roteste volanul.
La un moment dat, vazand ca se apropie de oras, isi face curaj si sare din masina.
Intra in primul bar care ai iese in cale si, ud si inspaimantat, cere 2 pahare de vodca si incepe sa le povesteasca celor din bar experienta groaznica prin care a trecut.
Toti raman pe ganduri cand isi dau seama ca tipul plange, cu toate ca nu era beat.
Dupa vreun sfert de ora, alti doi tipi inghetati bocna intra in bar si vanzandu-l pe primul, unul dintre ei ii zice celuilalt:
– Auzi mai, asta nu e tampitul ala, care s-a urcat la noi in masina in timp ce noi o impingeam ?!?
Sclisoale
Dlagă Moşule,
Iti scliu destul de lal (cum bine cunoşti!) si plobabil clezi că şi anul acesta o să-ti cel cine ştie ce ciocolată imensă sau vleo căciuliţă cu ulechi de len, dal nu, anul ăsta nu.
Am plimit deja tot ce-am visat, toată lista aia decolată cu inimioale pe cale am tlimis-o anul tlecut, toate dolinţele de Anul Nou şi chial un pic peste. De aceea, sple sustinelea bunului meu lenume şi-n ciuda apalenţelor de egoistă anul acesta lândulile mele sunt pentlu alcineva.
Te log să le aduci Corneliei şi lui Vali o nuntă ca-n poveşti şi-o viaţă împleună cololată cu voie bună, lui Adrian lăbdarea necesală să mă iubească ca-n plima zi până la adânci bătlâneti, pălintilor noştri inimă putelnică căci nu-i uşol când tlebuie să-ţi laşi puii să zboale, lui Marius aceeaşi adolabilă stale de spilit şi lui Sergiu putere. În desagă să pui zâmbete multe şi zile minunate pentlu Iulian şi Nicoleta, culcubee şi-n zilele fălă ploaie pentlu Luminiţa şi Radu, linişte multă şi dol puţin dlagelor noastle cale vol fi depalte de sălbătoli – Ima, Crina, Rozzi şi Ginut, timp flumos şi vleme bună dlagilol blaşoveni, în special lui Bogdan M. şi fainilor noştri velişori Mino şi EL COUZIN, vin fielt şi patine ascuţite cavelerului de male onoale Alex şi, nu în ultimul lând, călti bune pentru scumpii nostri palteneli de pokereală.
Ioanei dă-i culajul cel de pe ulmă şi răzgândeala necesală să se leapuce de sclis, lui Călin celebla inspilaţie, lui Teo cele mai flumoase colinde şi lui Cristi cleioane ascuţite să-şi poată imoltaliza cololat gândulile… Mariei dă-i muze geneloase să poată reinventa noţiunea de flumuseţe, doamnei M. acelaşi înconfundabil umol şi tuturor dlăguţilor pe care îi citesc şi ştiu asta, dar mai ales celol cale nu ştiu… un Decemblie de Poveste!
Celol pe care poate-i uit acum dă-le amnezie sau măcal putelea să mă ielte şi tutulor, dar tutulol… dă-le iubire! Dă-le ce-şi dolesc, ce-i face feliciti, da-le buculia cale să le zâmbească şi-n plivili, dă-le povesti de neuitat…
Plietenilor de pe Pavajul de Catifea dă-le răbdare să mă supolte şi culaj să revină!
Poti Mosule, poti?
Multumesc tale-tale-tale mult…
Laula