Powerless
Daca as fi baietelul acela din bancul cu politisti si pompieri, te-as modela fara niciun regret dintr-o masa gelatinoasa de nesimtire. Ti-as pune ochi inselatori si cuvinte atent mestesugite, si-as face risipa de idiotenie incercand sa umplu locul acela gol din micul tau capusor.
In locul primilor pasi, te-as invata direct sa-i calci pe ceilalti in picioare… Si-n timp te vei deprinde sa faci asta si fara sa-ti mai folosesti membrele inferioare…
La primele tale cuvinte te-as invata despre grandomanie si tupeu. E una din putinele combinatii sigure catre success. Si as lasa educatia si bun simtul celor care cred ca acestea ii vor ajuta sa salveze lumea.(Nu oameni buni, n-aveti cum ! V-am zis ca James Bond e doar personaj de poveste!)
Te-as invata sa minti cu nonsalanta si sa te bucuri de esecurile celorlalti precum batranii de la camine la pachetele primite in campania electorala.
Pe prima ta nota buna la scoala n-ai s-o poti savura pentru ca lacrimile iti vor curge siroaie de ciuda ca tot 10 a luat si colega de banca.
Te-as creste mustind a malitiozitate ca sa-ti creez un habitat natural in perfecta armonie cu interiorul tau si nevinovatia ta m-ar distra copios.
Dar toate astea cred ca le-a facut deja cineva pentru mine…
Daca te-as putea crea din nou, te-as face tare singura. Pentru ca nu meriti niciunul din oamenii care ti-au fost aproape neconditionat.
Te-as face singura drept pedeapsa. Drept rasplata.
Dar n-am eu atata putere…