Teatru ieftin

Cum faci cand nu-ti mai gasesti cuvintele ? Cand scormonesti in micul tau vocabular limitat si-ncerci sa senzibilizezi un oarecare auditoriu, sa trezesti o reactie, cand vrei sa ordonezi in cuvinte idei si principii menite sa vanda retete de succes inca netestate?

Cum faci cand ai scris de atatea ori o idee ca ai uzat toate sinonimele si totusi ecoul randurilor tale se stinge de fiecare data, prea deveme si prea crud ?

Ma gandeam la asta, pentru ca citind la swaMp despre neincrederea oamenilor in promisiunile electorale mi-am amintit ca am incercat si eu in mai multe randuri sa schimb viziunea generala a omului de rand ( a se citi “fara vaste cunostinte si/sau diplome in stiinte politice!) asupra acestui subiect.

Si-am urecheat carcotasii nu pentru ca mi-ar fi contrazis un batran crez sau vreun prea adanc simt civic, ci pentru ca adevarul lor imi ucidea si mie speranta. Nu vroiam sa vad ca nu mai e nimic de facut. Sau ca e mai greu decat as fi crezut.

E Campanie Electorala si ca in fiecare an urmarim, din ce in ce mai plictisiti, acelasi spectacol ieftin. Aceleasi promisiuni cu termen de valabilitate care expira in ziua alegerilor, aceleasi “scenete” jucate la televizor, in parcuri si la caminele de batrani.

Aceleasi “hainute” electorale in care se imbraca tot orasul, forfota de pe la talk-show-urile de gen, aceleasi zambete cumparate parca de la acelasi magazin.

Ne-am obisnuit sa ne plangem de mila pentru ca e mult mai simplu sa te convingi ca iti este imposibil sa schimbi ceva decat sa te mobilizezi in sensul asta.

Ne meritam soarta pentru ca suntem prea slabi, prea comozi si aparent prea mici pentru un “drept la replica” care ne este, cel putin constitutional, accordat.

Suntem ca niste robotei pentru ca facem de fiecare data ceea ce am facut mereu, chiar daca nu este intotdeauna bine si ne complacem in aceasta dulce rutina pentru ca o cunoastem, pentru ca e a noastra.

Toata lumea stie ce nu e corect, cu totii suntem capabili sa dam verdictul potrivit, ne intrecem in cine numeste mai multi vinovati, scriem crezand ca o sa ne citeasca o persoana atotputernica sau macar sa ne pastram un pic de constiinta curata pentru ca macar am incercat.

Condamnam indiferenta majoritatii si faptul ca inca mai suporta atrocitati milenare dar la sfarsitul zilei randurile noastre raman… vorbe.

Tu ce faci ca sa schimbi ce nu-ti convine ? Dar zi-mi fapte, ca de de cuvinte m-am saturat…

  1. citeam noica…si scria…ceva de genul ca daca ne-am intoarce spre ei si am spune macar…"ce vreti"…i-am intimida cat de cat…
    si ca o paranteza…m-am speriat un pic..esti acida…cum am mai spus

  2. fac un comment la tine, un site la mine, ma bag in seama cu oamenii si cand ma baga si ei in seama le-o trag la toti … si atunci vine schimbarea: de azi io-s sefu’! ça va ? 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *