Nu ma suna de ziua mea
Dacă n-am impărțit, măcar o dată, un zâmbet. Unul provocat de mine.
Dacă nu-ți fac bine, cu fapta sau cu rândul, dacă-ți sunt străină azi și n-a fost dintotdeauna așa, dacă desenele mele în cretă și-n cuvinte nu-ți transmit decât un aprig dor de ploaie.
Dacă a trebuit să-ți amintească Facebook-ul că părinții mei Sărbătoresc intotdeauna Crăciunul pe 23, dacă gândul afișat bun e-o tristă complezență și dacă nu ne leagă sufletește cel puțin o amintire frumoasă.
Dacă ignori că am o soră geamănă și că e și ziua ei.
Dacă nu te-am învățat nimic, dacă nu-ți inspir un mesaj personalizat, dacă nu te-am sunat de ziua ta.
Dacă te-am rănit și cumva nu mi-a părut rău, dacă ți-am cerut iertare și te-ai încăpățânat să nu mi-o dai, dacă nu-ți lipsesc câteodată.
Nu mă suna de ziua mea dacă-mi vezi durerile mărunte drept alifie pentru propriile frustrări sau dacă te gândești să-mi dăruiești ceva ce ai primit anul trecut și nu-ți mai place.
Nu mă suna crezând c-o să mă simt importantă. Prezența ta în cotidianul pestriț al celorlalte 364 de zile ale anului spune cel mai bine povestea noastră.
Dacă nu mă respecți și crezi c-o poți ascunde politicos, dacă îmi subminezi inteligența și-mi decolorezi emoțiile, dacă nimic în jurul tău nu-ți strigă ” Laura” și dacă nu tânjești,
măcar în secret, la o îmbrățișare și-un râs zgomotos care să-mi aparțină.
Nu mă suna de ziua mea. Lasă-mi bucuria să primesc urări de bine doar de la cei care chiar mi le doresc!