Laura Driha

Pavaj de Catifea

  • A few words…
Pavaj de Catifea

Slalom printre cretini….

Past Tense

April 7, 2009 by Laura Driha

Am vrut sa fiu un om bun. Dar m-am razgandit. Cum de ce ? Vorba celebrelor tanti care promoveaza crème anti-rid  : Pentru ca  meritati !

Daca as fi candidat pentru Miss Univers macar ziceam ca nu exersez degeaba discursul cu “ Militez pentru pace, infiintarea Clubului Bautorilor de apa plata cu Lamaie – Anonimi si degresarea slaninei de porc”. Dar nu candidez. Nu de alta, dar si acolo ca si la Eurovision, premiile se dau pe criterii politice. Si de pupincurism.

Asa ca-mi dau simpatcimea jos, ca tanti aia din reclama de la Vichy stratul de celulita si va rog fortat  sa nu ma calcati pe imaginara mea coada. Nu de alta dar e in stransa legatura cu membrul inferior drept  si daca pasiti gresit, un prietenesc sut in fund incepe a se deplasa inspre directia dumneavoastra.
Un reflex involuntar desigur. (a se observa va rog nuanta de roz data de utilizarea cuvantului “prietenesc”)

Acestea fiind spuse si consemnate, aveti 15 minute pauza de barfa.

Si-apoi sa reveniti, ca n-am terminat cu voi. De fapt cred ca n-am sa termin niciodata. Pentru ca de cate ori ma hotarasc sa va las sa vegetati linistiti, unul din voi imi alerteaza simturile printr-un gust amar si-o stridenta aroma de mucegai. Cred ca va putrezeste creierul dragilor ! Si eu care ma-ngrijoram  ca v-a cedat deodorantul.

In alta ordine de idei, sau poate tot aceeasi, mare lucru nu s-a schimbat pentru ca necunoscuta in ecuatie e tot IQ-ul vostru, Lupul tot papa Scufitza Rosie si Basescu iese si la alegerile astea.

Asa ca va puteti culca linistiti. Daca nu va mai treziti dimineata, Pamantul tot rotund o sa fie si Greierasul tot o sa se imprumute de la Furnica, indiferent de ce banca il sprijina.

Dar eu, ei bine eu nu o sa mai fiu cum am fost. Ca nu-i rentabil…

Posted in: Almost Wrong Tagged: Confesiune..., D'Atmosphere, misoginisme, Ramasite Umane, Slalom printre cretini...., Unor "Simpatici", Unor VEVERITZE

Esti ceea ce spui… Rahatilor !

March 9, 2009 by Laura Driha

In timpuri de insemnata criza economica, omul, deprins din vremuri stravechi sa se hraneasca pentru a exista, se gaseste nevoit sa manance mai atent ca altadata.

Oameni daca nu mai intelepti, cu siguranta mai morti decat noi au grait candva un mare  adevar prin “Daca n-au paine, sa manance cozonac”. Pentru ca se inmultesc mancatorii de rahat mai rau ca paduchii pe un scalp curat (ierata-mi fie compratia dar trebuie sa fiti de accord cu mine ca dezgustul provocat e cel putin egal !) crezand ca scotand pe gura atata rautate, au sa-si potoleasca stomacul…

Se inghesuie flamanzi, pentru ca asta e tot ce-si mai permit sa inghita, fara sa realizeze ca urat-mirositoarea lor respiratie o sa-i tina departe pe ceilalti.  Si mananca mult, necontrolat, incercand sa-si uite setea de paine…

Mananca rahat ca-i ieftin si laindemana spiritelor slabe, caracterelor murdare, oamenilor marunti…

Si rahato-alimentatia (da, e o licenta poetica!) devine o obisnuinta, o necesitate, un drog. Nu le mai starnesc simturile nici aroma covrigilor cu sare, nici a ceaiului de musetel si  nici macar nu-si mai amintesc gustul prajiturilor de casa…

E prea tarziu pentru ei. Se hranesc  prost, aruncand vina pe-o oarecare criza financiara si refuza  sa recunoasca ca-n criza’s numai primarele lor obiceiuri si nevoi… Iar petele alea, da alea ce le marcheaza pe piele lipsa de moralitate si de educatie, nimeni si nimic nu le va putea spala…

Esti ceea ce spui, nu uita ! Si-i rusinos sa iti tradeze respiratia “curatul” interior sufletesc…

Posted in: Almost Wrong Tagged: Categoria Usoara, Confesiune..., D'Atmosphere, Funny, misoginisme, Ramasite Umane, Slalom printre cretini...., Unor "Simpatici", Words

Judecati… [Te-nseli…]

February 20, 2008 by Laura Driha
 

Cand iti spun ca sunt studenta la Constructii, ti se pare imensa discrepanta intre parfumul meu si asocierea pe care o faci vizual cu salopetele murdare de var, santierul si colegii cu un vocabular limitat…
                    Ochii iti sunt cat cepele cand  playlist-ul meu se deschide cu o piesa de la Parazitii pentru ca ascultand genul asta de muzica, pana la tine nu percuteaza mesajul ci doar injuraturile folosite pentru a-l promova…

Cand iti spun ca sunt studenta la Constructii, ti se pare imensa discrepanta intre parfumul meu si asocierea pe care o faci vizual cu salopetele murdare de var, santierul si colegii cu un vocabular limitat…
                    Ochii iti sunt cat cepele cand  playlist-ul meu se deschide cu o piesa de la Parazitii pentru ca ascultand genul asta de muzica, pana la tine nu percuteaza mesajul ci doar injuraturile folosite pentru a-l promova…
                  Ma crezi Plina de Fitze  numai pentru ca ma respect mai mult decat o faci tu cu tine insuti, Copil pentru ca sarbatoresc mai degraba 1 Iunie decat 8 Martie si Ipocrita cand bunul-simt si circumstantele ma impiedica uneori sa-mi manifest sinceritatea in stare pura…
                 Te grabesti sa ma incadrezi la „Tocilari” pentru simplul fapt ca pun pret pe oamenii cu Carte si crezi ca daca-mi selectez Prietenii si nu impart genul asta de Afectiune cu toata lumea, sunt o inadaptata social…
               Atunci cand Tac refuzand sa  vociferez aiurea  fara a-mi sustine parerea cu argumente, esti primul care imi arunca-n fata apelativul de Lasa. Cand Plang te amuza slabiciunile mele, iar cand in Sfarsit Rad te jenezi teribil, pentru ca rad de cei ca tine…
             Cand nu dau imbratisari gratuite imi spui ca sunt zgarcita. Cand iti cer sa le meriti, te fastacesti ca la serbarea Abecedarului cand ai rostit in fata clasei poezia ce incepea cu litera Ta…
            
Cand iti spun ca n-am vazut cine stie ce interviu cu Becali pe la Tv pentru ca am fost la Teatru, imi spui ca n-ai da niciodata atatia bani pe un bilet la asa ceva. Ascultandu-te ma gandesc ca nici actorii nu-ti purtau proiectia in gand cand au decis sa joace piesa…
              Ma crezi Nebuna pentru ca nu port Umbrela si nici nu-i gasesc rostul, Ciudata pentru ca ma topesc cand sunt in preajma copiilor, Infantila pentru ca  ma emotioneaza toate lucrurile marunte si atat de lipsite de insemnatate materiala… Poate chiar sunt. Dar nu in sensul in care ma percepi tu…
              Judeci dupa aparente si judeci prost. Te intereseaza eticheta hainelor mele si nu daca le-am ordonat cu gust… Numarul de kilograme raportate la cenimetrii in inaltime, ca am Ochii Mici desi privirile nu-mi sunt Inguste, cat de lung am parul si nu daca sub el se ascund idei proprii si personale, ganduri, sentimente…
               Trebuie sa te simti  atat de Trist si Singur in Universul Tau curios de plastic si rece. As vrea sa pot sa spun ca regret. Dar sincer, prea puternica imi e convingerea ca toate in viata se intampla cu un  Scop. Mai mult sau mai putin vizibil la o prima vedere. Asadar, apartinem Lumilor pe care le meritam. Pe care ni le-am castigat…  Oups! Cred ca ai tras Tu betigasul scurt…

 

 
 
 
 
                                                     Jubiland fara pic de Rusine,
 
                                                                                            Laura
 
Posted in: Alta Catifea... Tagged: One Neuron Stories..., Slalom printre cretini....

Nevoiasilor de atentie…

February 19, 2008 by Laura Driha

   

      Singurul lucru pe care i-l reprosez mamei mele in ceea ce priveste cantitatea si calitatea informatiilor oferite in scopul de a ma „educa” este ca la capitolul „bun-simt” a uitat sa-mi mai scoata perfuzia din vena… Si-acum imi stau inghesuite toate globulele un pic dinamoviste (si rosii si albe!)  caci rasfatatul asta se plimba nestingherit prin mine…
Spun poate prea des „multumesc, sigur si desigur”adaugand in pachet si zambetul larg de d-shoara  mandra cu dantura ei  si mult prea rar „ia mai da-te mah in pisici albastri” oamenilor care au impresia ca imi plateste cineva vreun spor de stres ca sa le suport lor mitocaniile, ipocrizia, indiscretiile.
Fiecare cunoscator al limbii (inca) oficiale in tarisoara noastra mica, isi etaleaza plin de fala capacitatile sale de a lectura(chiar daca unii mai si silabisesc!) si emite rationamente in scris pe diverse pagini…
Si-uite asa vine cate unul, uneori uitand sa mai si plece si-ncepe, crezand ca te da pe spate cu cateva replici din ultimul film al lui Banderas, sa-ti demonstreze tie cum te-a „ghicit” el asa, dintr-o privire… 
Cand ii explici ca mai are de papat niscaiva gris cu lapte pana ca tu sa te numeri printre „cunoscutii” sai, posesorul acelei rare calitati numite Incapatanare tine mortis sa-ti demonstreze contrariul…
”Stiu tot despre tine. Ti-am citit toate insemnarile de pe blog”.  Mah puisor, pana in ziua cand oi putea sa-mi citesti gandurile  eu zic sa-ti pastrezi balivernele pentru tine, ca devii agasant …
Sincer nici nu stiu ce e mai amuzant. Faptul ca te crezi atat de bine informat in legatura cu tot si toate, sau faptul ca eu te-am lasat pur si simplu sa-ti construiesti si alimentezi orgoliul propriu cu impresia asta?  
Offf…  Sunt o mare rautacioasa ! Atat de tanara si deja nebuniile mele nasc monstrii… :)) (Mizez insa pe ideea ca o greseala recunoscuta, e pe jumatate iertata! :D)
 
Aflata intr-o oarecare Cura de Rautate, semneaza aceeasi                                                      
               Laura ,
 
in speranta ca a mai pierdut cu ocazia asta niste kilograme de ”bunatate prost inteleasa” din cea deja existenta in excess…
 
 
 
 
 
Posted in: Alta Catifea... Tagged: Slalom printre cretini...., Soulstorm...

Am blog, deci exist ! :)))

February 6, 2008 by Laura Driha
    Cum prea putina lume are in vreun articol un link catre una din iscaliturile mele si suferind totodata de un egocentrism acut, imi pun singura astfel de "cuvintzele trimitatoare spre alte pagini" in articolele mai noi spre cele vechi…
   Fac asta astazi, pentru prima data, caci asemeni cartilor in doua volume, filmelor in mai multe parti, emisiunilor care se termina cu mesaje de genul "Va urma", subiectul tratat in insemnarea anterioara se intinde (extinde!) generos pe inca una bucata scriitura…
     Cititorii mei fideli (cei maxim 4 daca imi numar si rudele abonate! :D), au regasit in mica discutie cu tanarul de mai devreme ideile preconcepute de la care pornesc oamenii, fix-ismele, carentele de ordin intelectual si educational care-si fac loc mandre printre cugetarilor multora dintre noi…
     Fara sa simt ca datorez cuiva vreo explicatie, si pornind de la un chestionar pe care l-am completat pentru Constanta Blogmeet 3 (la care din pacate nu am ajuns), m-am gandit totusi sa aduc unele lamuriri nelamuritilor… Asta asa, pentru ca vreau eu si pentru ca, vorba’ceea, daca tot e gratis… let’s make it double ! (vorbeam de spatiul in care ma desfasor ! Platforma… :P)
     Asadar, sa incepem cu inceputul. Ca daca incepeam cu sfarsitul va nauceam de tot  si devenea obositor sa derulez in sens invers…
      Deci de la capat, cu alineat….
    1. Scriu pentru ca vreau. Ce vreau, cand vreau, cum vreau.Pentru ca spatiul imi permite, mintea-mi coace lucruri pe care cred eu ca e bine sa le scriu iar faptul ca ceea ce scriu ar deranja letal pe cineva nu mi-a ajuns inca la urechi.
 2.Nu ma intereseaza sa fac cariera din blogarit, nu scriu pentru bani, faima (n-am sanse!) , sa ma citeze vreun ziar sau pentru ca sa ma aflu in blogroll-ul vreunei vedete a micii comunitati virtuale…
3. Cred ca gusturile nu se discuta (desi, ce-i drept, se imbunatatesc!), si respect dreptul fiecaruia de a alege. Teoretic cel putin suntem liberi si democratic vorbind, esti stapan pe propriile tale alegeri. Referindu-ma strict la partea cu Cititul si cu parerea unora in legatura cu ceea ce scriu, sustin dreptul fiecaruia de a intra, lectura, comenta si parasii pagina indiferent daca ceea ce au gasit aici ii va face sa revina sau nu.
4. Imi rezerv dreptul la replica si il accord oricui crede ca are ceva de spus, desi recunosc ca preferatii mei raman cei care-si sustin parerile cu argumente. Restul sunt pentru mine… stropul de divertisment necesar supravietuirii. Deci un rost le-am gasit si celor care inca si-l mai cauta… Ce fata simpatica sunt ! :)))
5.Desi sunt cam noua in domeniu, recunosc ca m-am lovit destul de des de "veteranii" care aruncau in ochii incepatorilor acuze cum ca nu sunt adevarati blogari (desi precis si exact nu e definit nicaieri termenul!), ca nu stiu cu ce se mananca, ca nu respecta legile de inmatriculare in vreun registru de posesori de blog (nescrise inca!), ca n-au sa ajunga in veci ce sunt ei…. Dragii mei, e destul loc pentru toata lumea.Iar daca voi faceti asta de indeajuns de multi ani incat sa uitati cum era la inceput, tin  sa va informez ca au aparut pastile pentru astfel de probleme.Poate va amintiti…
6. Mancatorii de "posterioare" sunt rugati sa savureze portii egale, ca sa pastreze proportiile… Putin din stanga, putin din dreapta, da ?
 
                Multumesc pentru intelegere…
             
                                                                    
 
 
 
Posted in: Alta Catifea... Tagged: De prin bloguri adunate..., One Neuron Stories..., Slalom printre cretini....

Via Arhiva Messenger…

February 6, 2008 by Laura Driha

Ionut Dinu : ai bloooooooooooooooooooogggggggggggggg :)):P:))
Ionut Dinu : bvbvbvbbv
Ionut Dinu : 😛
Laura: de ceva vreme.. da
Laura: 🙂
Ionut Dinu :  groaznicccc blogurile sunt pentru oameni care stau pre mult la calc
Laura: crezi?
Laura: eu zic ca blogurile sunt pentru oricine…
Laura: .. are ceva de spus
Ionut Dinu : tocmai asta e ca nu oricine are ceva de spus
Laura: ba da
Laura: oricine are ceva de spus
Ionut Dinu : mmmnop
Ionut Dinu :  :"> 🙂
Laura: numai ca nu ne intelegem toti
Ionut Dinu : atunci cand ce spui nu are o coloana… o structura,… cand nu are valoare…. e echivalent cu 0
Laura: si cine judeca ce , cand si cum?
Laura: gusturile nu se discuta
Laura: teoretic cel putin, e democratie. Cui nu-i place poate sa iasa de pe pagina si sa nu mai revina…
Ionut Dinu : e ca si cum ai striga in gura mare….blogosfera este o piatza plina de oameni care striga in gura mare ….. tu treci prin piatza si ocolesti pe cei cu care nu esti pe aceeasi lungime de unda
Ionut Dinu : insa nimeni niciodata nu iti va putea da inapoi timpul pe care l-ai pierdut poluandu-ti spiritul cu acele strigaturi
Laura: brb
Ionut Dinu : si ce este si mai grav e ca ele pot foarte bine sa propage incultura in ranurile a tone si tone de tineri
Laura: :)]
Ionut Dinu : k
Laura: back
Laura: scuze
Laura: cosmoteul ;))
Laura: deci..
Laura: unde eram?
Laura: Ionut
Laura: diferenta intre plimbatul asta prin piata, in care esti nevoit fara sa vrei sa auzi strigaturile celorlati este ca, la treaba cu blogurile.. nu esti obligat sa citesti..
Laura: nu te tine nimeni pironit pe o pagina
Laura: nu ti se impune
Laura: intrii, ramai si revi daca vrei
Ionut Dinu : dar cat ai intrat? timpul acela pierdut? ca sa nu mai spun ca poti ramane … fermecat pentru ca mai apoi sa iti dai sema ca ttl a fost de fapt un mare…
Laura: da
Laura: dar iti asumi riscul
Laura: cand accesezi linkul
Laura: o faci constient
Laura: voit
Laura: nu impus
Laura: so..
Ionut Dinu :  nimic nu este "constient" totul e impus de un fel sau altul
Laura: e hai !
Laura: cum sa nu?
Ionut Dinu : sunt prejudecati…..chestii care tzin de educatie , de cultura… care ne opresc sa facem una su alta
Laura: profunzimile termenului de "impus" ar fi o exagerare aici. Nu ti se impune sa citesti nimic.
Ionut Dinu : sau ne imping catre anumite lucruri…….insa noi… nu suntem autonomi decat in privinta in care se poate spune de exemplu despre o bila mare ca e autonoma in miscarea ei… fiind impinsa de zeci de oameni
Ionut Dinu : ti se impune sa nu omori
Ionut Dinu : ti se impune orice
Ionut Dinu : esti o oala in care sunt aruncate mii de chestii si puse sa fiarba acolo……. predispozitiile sau afinitatile sunt impuse intr-un fel sau altul
Ionut Dinu : nu poti sa vrei
Laura: ba poti
Laura: acum cand eu am la status linkul catre blogul meu
Laura: tu poti sa nu il accesezi
Laura: intelegi?
Ionut Dinu : nu vreau sa il accesez ptr ca .. ceea ce cred despre aceste lucruri…. avand legatura cu experiente de viatza ma impiedica sa o fac
Ionut Dinu : a putea sa vrei cu adevarat .. inseamna ca in fiecare moment sa o iei de la 0
Laura: pai vezi ca ramane pana la urma la latitudinea ta?
Ionut Dinu : da dar ….. daca in sinea mea as fi o persoana mai slaba de inger or stuiff… acesta nu ar fi decat batul de chibrit care sa aprinda o papusa de paie
Laura: pai da mai!
Laura: dar depinde de tine oricum
Laura: eu nu iti pot impune asta
Ionut Dinu : nimic nu depinde de tine
Laura: ok
Laura: vad ca ai ramas la fel de incapatanat
Laura: desi ,
Laura: punctual ,
Laura:  nu ai dreptate
Ionut Dinu :   adica punctuial?:
Laura: ce nu ai inteles?
Ionut Dinu : nu am inteles de ce punctual
Ionut Dinu : sau ce punctual
Laura: adica aici
Laura: in punctul asta
Laura: referitor la subiectul  asta
Laura: am subliniat ca ma refeream la cazul asta
Laura: la discutia asta
Laura: in loc de "AICI MAI EXACT"
Ionut Dinu :  pai .. in multe se poate spune ca sunt incapatzanat stii cum e …prostul cu idei fixe
Laura: mai eu cred ca fiecare are dreptul la o parere
Laura: a mea e ca te inseli in legatura cu subiectul asta
Laura: a ta, evident, e impotriva parerii mele
Laura: niciunul nu renunta
Laura: deci e clar!:))

Posted in: Alta Catifea... Tagged: One Neuron Stories..., Slalom printre cretini....

Lectii de viata… (ti-am scris!)

February 1, 2008 by Laura Driha

Motto : “Oameni şi câini… Voi ăştia ar trebui să mergeţi în 4 labe măh. Dar jignim bietele animale…“


Incă una. Nu prima. Nu ultima… Insuficienţe spirituale ce mestecă flămânde dintr-un Suflet parcă prea  obosit să se mai zbată, zâmbete perfide zugrăvite programat ţi susţinut de oameni cu multiple personalităţi sau de personalităţi în care nu se regăsesc oameni…

Răutate în stare pură, nejustificată, nerecunoscută. Laşitate cât cuprinde şi chiar şi puţin peste, greşeli de interpretare a unor semne, de redactare a ideilor ce concretizează sentimente, absenţa bunului-simţ şi a valorilor atât de predicate, însă niciodată aplicate… Respectate.

Oameni sărăciţi de sentimente, goliţi de legile moralului şi ale umanului şi trista lor tentativă de a suplinii absenţa acestora prin răzvrătiri de duzină…

Tabloul degradat ca metalul de umezeală al discrepanţelor între ceea ce încearcă mulţi să pară şi ceea ce sunt de fapt…

Momente în care dezamagirea produsă de astfel de transformări atinge cotele dezgustului şi Marele Premiu pentru care deşi nu te-ai luptat, l-ai primit cu vârf şi îndesat : Indiferenţa. Meritat. Câştigat.

Imaginea ta intrată în descompunere, prăbuşirea piedestalului pe care te suisem, pe care te-ai căţărat, de unde ţi se părea ca lumea întreagă iţi aparţine.

Singurătatea din final drept Premiu de Consolare, ca să aline suferinţa născută din amintirile când purtai tu laurii pe cap…

Şi Micul meu Rămas Bun, poate nesemnificativ, poate iritant. Poate ignorat. Insă simţit.

O necunoscută tie,

Laura

Posted in: Alta Catifea... Tagged: One Neuron Stories..., Slalom printre cretini....

Never underestimate a Lady…

November 17, 2007 by Laura Driha

 
 
Never underestimate a Lady…

 

 
 

     Din ziua in care biata Eva si-a permis luxul de a-si satisface curiozitatea si s-a lasat prada ispitei, femeia a fost incadrata generic la categoria „sexul slab”. Adevarat sau nu, istoric vorbind una de a noastra a fost prima de la care au inceput sa se numere greselile… Si de acolo si prejudecatile, ideile preconcepute si tot restul…
    Nefiind o feminista prin natura, educatie sau conceptii, n-am sa ridic acum in slavi Femeia incercand sa evidentiez lista de privatiuni pe care le-a tot indurat secole de-a randul. Pentru discutii pe tema vizitati site-uri specializate in casnice doritoare de afirmare gen Acasa Tv sau forumuri de discutii unde jumatate isi plang de mila, iar cealata jumatate incearca sa  ridice moralul primei parti  scotand in evidenta ce a fost femeia la inceputurile lumii si ce a ajuns astazi. Kinda’ sad. Si cel putin amuzant.

     

N-am sa neg insa nici evidentele progrese. Oficial ce putin, astazi suntem egale barbatului, suntem practicante ale unor meserii ce i-au consacrat pe reprezentantii de gen masculin, purtam panatloni si mai nou, tatii copiilor nostrii pot cere concediu de “paternitate”. Deci stam bine. Foarte bine chiar. Pe o scara de 1:10  sa zicem ca suntem pe la 8. Mai sunt inca vreo 2 puncte ce le apartin in exclusivitate. (imi vine in minte un banc care spunea ca diferenta dintre un barbat si un vibrator este ca vibratorul nu face copii si nu duce gunoiul :D) Vedeti domnilor ca va recunosc si meritele? 😛
       Dar sa revenim.

Am scris deunazi un articol dedicat unei cunostinte care mi-a inspirat scriitura, insa am avut surpriza sa constat ca am creionat de fapt (involuntar) tipul Idiotului Autohton de care se lovesc mai multi in viata de zi cu zi.  Din pacate se pare ca nici gradul lui de Prost Deosebit nu il face Unic. Sorry my little retard. I tried…

    Reactiile au fost diferite. Pe blog  si in viata reala. Unii mi-au aplaudat curajul de a spune verde-n fata ceea ce cred, altii s-au speriat si au promis ca nu ma vor supara niciodata ;)) iar unii, care probabil ca  s-au regasit in ceea ce am scris… Sa zicem ca daca ar fi aruncat cu rosii in loc de cuvinte as fi avut bulion pentru toata iarna :)))

     Dar sa stiti ca de aici de unde stau eu toate au fost binevenite. Prefer un raspuns, pozitiv sau nu, decat absenta lui. Atata vreme cat inca  provoci reactii poti spune ca existi. N-as vrea sa traiesc momentul in care voi ajunge indiferenta celorlalti. Nu cred ca e ceva mai rau decat sa incetezi a mai exista cat inca respiri… Ma-ntelegi?    

      Am invatat sa exprim in scris tot ceea ce simt folosind pentru a ma apara (si de ce nu, ataca!) sigurele “arme” de care dispun. Cuvintele. Asta din pozitia unui om pentru care, de la cei 1.60 (si un zambet) metrii  ai sai , violenta fizica nu a fost niciodata o optiune. Nu mi-o permit, nu ma caracterizeaza nici daca mi-as permite-o si sincer cred ca nici nu doare la fel de tare cum dor unele cuvinte. Daca stii sa ti le alegi, bineinteles.  

    Din experienta putinilor mei ani pot spune ca o vanataie se vindeca mai repede decat se uita un  cuvant asa cum de multe ori un zambet vindeca mai sigur decat orice medicament o rana…

     Poate cu ceva mai multa personalitate decat as fi vrut sau decat ma ajuta de multe ori, cred ca e important sa spui ceea ce crezi, cand crezi, chiar daca doare. Pe tine sau pe persoana vizata. Cu diplomatie, insa fara ipocrizie, cred ca putem spune despre  sinceritate ca este  o calitate vitala iar comunicarea una absolut necesara . In orice situatie.  Insa e nevoie de arta ca sa stii cum sa spui ceea ce–ti coace mintea fara sa faci din modul tau de a te exprima ceva vulgar, de prost gust sau imposibil de inteles de catre ceilalti…
   

Acestea fiind spuse si clarificate (zic eu!), ma retrag incet (insa nu definitiv!) spre locusorul acela de unde privesc carcotasa spre mica noastra lume ai caror locuitori si actiunile(sau inactiunile!) lor imi starnesc diferite sentimente despre care scriu. Inca scriu…

    Pana data viitoare (adik cat de curand) va zic noapte faina si… please  try not to underestimate a Lady. She might come, kiss you on the cheek and and whisper to your ear : “Hy ! I’m the one who’s gonna fuck you up!”

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Slalom printre cretini....

Tentativa de Macho…

November 9, 2007 by Laura Driha

 Am să te rog să taci. Ai minimul decenţei… Îndrăznesc să-ţi cer asta deşi recunosc, cred ca te situezi  clar sub limita celor 7 ani petrecuţi  acasă. Undeva pe la 2-3  apreciez. Asta dacă numărăm şi cele 9 luni până te-a adus tanti Barza.

 Cred ca mica noastră discutie se poate intitula monolog pentru că tentativele tale de răspândire a părerilor proprii pe cale orală sunt traduse în Limba Română drept „urlete”. Deci nu le putem număra ca făcând parte dintr-o conversaţie. E impresionant oricum faptul că eşti convins că numărul decibeilor emişi este direct proportional cu cel al persoanelor  care te şi ascultă. Îmi permit să te dezamăgesc spunându-ti că nu e aşa. Nu plânge încă. N-am terminat…

  Nu mai crede tot ce-ţi spun ai tai. Părinţii mint mereu. Şi ai tai se pare, mai mult decât toţi ceilalţi. Căci pe principiul : “dacă doi oameni iţi spun că eşti beat, te duci să te culci” tu ar trebui să ştii deja că nu eşti nici cel mai frumos, nici cel mai deştept, nici cel mai amuzant om de pe pământ. Şi nimeni din lumea asta nu se raportează la tine când vine vorba de aceste calităţi. Pentru că tu dragul meu, nu le posezi nici măcar în limitele normalului.

Vreau să ştii că notele nu sunt relevante pentru inteligenţă şi nici culoarea  ochilor pentru frumuseţe. Da, ştiu ca tu aşa credeai. Dar e timpul să laşi deoparte ideile întipărite din clasa a 3-a în locul unde ar fi trebuit sa îţi stea creierul . Ştiu că despărţirea e grea, căci au fost ale tale atâta amar de vreme…

Nu eşti partida secolului! Pentru că oricât şi-ar dori orice femeie un bărbat uşor de manipulat, avem şi noi demnitatea noastră… Dacă îmi doream câine mă duceam la Pet Shop!

Replicile tale de agăţat sunt atât de vechi încât orice încercare de update ar cere reinstalarea completă a programului. Eşti mai depăşit decât Windows 95.

Dacă nu ai prieteni adevăraţi nu este pentru că nu ai întâlnit persoanele potrivite. Ci pentru că NU eşti TU persoana potrivită. Un pic cam prea arogant, narcisist şi snob ca să ai aşa ceva,  trebuie să înţelegi că unele lucruri chiar nu au fost destinate să ţi se întâmple ţie. Şi din păcate banii nu îţi sunt de ajutor aici. Aşa că poţi să-i zici lui Tati să-şi păstreze cartea de credit. Jucăriile astea  nu-s pentru odrasla lui…

Vocabularul tău redus, cuprinzând în mare parte  citate din filme de mâna a doua nu impresionează pe nimeni. Am înţeles că ideea ta de cultură e sa te uiţi la Ciao Darwin, dar să ştii ca e patetic să fii ecoul celor din jur…

Sunt de accord că e bine să-ţi cunoşti propria valoare, dar hai să fim sinceri : dacă ai fi un pachet de acţiuni la bursă, nimeni nu şi-ar paria economiile pe  tine. Eşti atât de evident genul “anti-progres” că doare!

Izvor nesecat de gogomănii de mărimea Casei Poporului, trebuie să ştii că eşti o sursă permanentă de bună dispoziţie. Simpla ta prezenţă provoacă rasul , căci eşti varianta  ieftină a imaginii de mare macho pe care te chinui atât să o afişezi. Dar crede-mă, mai ai de mâncat multa mămăligă până să ajungi acolo ( DACĂ o să ajungi!).

Zdrăngăneala aia pe care o asculţi  grupată în melodii de 3-5 minute nu e Muzica. Intreabă-ţi vecinii. Majoritatea au ajuns să se dopeze ca să doarmă.

Degeaba te îmbraci în haine scumpe dacă nu-ţi poţi cumpăra odată cu ele şi nişte bun-gust. Reţine, nu haina face pe om!  Şi acum ca să fiu sigură că ai prins pilda, am să încerc să îţi explic. Nu aş vrea să-ţi oboseşti grupul de 3 neuroni căutand sensurile ascunse ale zicalei… Deci, ceea ce vroiam să-ţi zic e ca poţi tu sa fii poleit cu aur din cap până în picioare. Nu valorezi doi bani dacă eşti gol pe dinăuntru…

Şi prieteneşte iţi zic. Când ţi se urcă fiţele la cap, reciteşte ce ţi-am scris. Poate realizezi că nu eşti, nu ai fost şi nici nu ai şanse să ajungi vreodată Centrul Universului. Dar dacă tot vrei să faci ceva cât de cât corect, fii măcar un Anonim respectabil…

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Macho, One Neuron Stories..., Slalom printre cretini...., tentativa de macho

Politetea…

November 1, 2007 by Laura Driha
 

Politetea

        Politetea este o forma elegant-mascata a ipocriziei… Varianta cu studii superioare…Iar ipocritii isi spun politicosi. Suna atat de bine. Mult mai bine. Ba chiar ii da un aer nevinovat…  
        De obicei evit sa generalizez. Sa zicem ca nu beneficiez de experienta unui numar suficient de cazuri incat sa-mi permit acest lucru… E parerea mea. Proprie si personala. Subiectiva. Foarte subiectiva chiar. Inevitabil, indubitabil.Dar asta cred. 
       Evident ca nu incerc aici sa contest cumva rolul, importanta sau necesitatea unui astfel de filtru – cum imi place sa cred ca e politetea, prin care trebuie sa ne trecem gandurile inainte sa devina fapte, gesturi, cuvinte… Doar ca mi se pare aproape ironic si cu certitudine trist felul in care natura-i polisemantica prost interpretata naste monstrii… 
        Cred ca de aceea i-am invidiat mereu pe cei care si-au putut acorda deliciul libertatii de a spune intotdeauna ceea ce cred. Fara retineri absurde. Si au rezumat Politetea la acea parte a ei care nu-ti permite sa te exprimi vulgar si atat. Fara ca, marindu-i "aria de acoperire" , sa le ingradeasca cumva adevaratele sentimente… Si i-am urat pe cei care, prinsi in flagrant, s-au ascuns in spatele ei… Desi m-am numarat, spre rusinea mea, de atatea ori printre ei… I-am detestat resimtind aproape fizic repulsia pe care malitiozitatea lor mi-o provoca… Ca o iritatie pe piele. Numai ca, din pacate, pentru ca senzatia asta sa dispara, nu era de ajuns sa folosesc crema…  
      Astept inca, ca printre geniile care se prezinta anual la Salonul Tinerilor Inventatori, sa apara unul care sa promoveze senzationalul "IPOCRIMETRU". Sau ceva asemanator… Ne-ar fi mult mai usor. Caci altfel, e atat de greu sa faci deosebirea. Limita dintre cele doua e adeseori ca o urma de creta pe asfalt, dupa ploaie. Adica practic imperceptibila… Caci stimatei Ipocrizii inselator ii este mersul si atat de poleit vesmantul…

 

 

 

 

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Slalom printre cretini....

LIKE!

Facebook

Primeste Email cand scriu!

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Ciripesc si la…

Follow @lauradriha

Recent Posts

  • KNOWLEDGE IS POWER
  • Liniște
  • La Pașapoarte, birjar!
  • Fericirea nu-i așa mișto cum umbla vorba-n sat
  • Întâiul întâi Iunie

Search

Recent Comments

  • narema on Am castigatttttt !!!!!!
  • patrmarc on Desert rapid
  • berirv on Ziua bună de la nasturi se cunoaște
  • benefel on Fără rost, fără sens
  • kamatala on Discurs pentru Cursul Festiv

Login

  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.org

Copyright © 2022 Laura Driha.

Lifestyle WordPress Theme by themehit.com