Scriu ca să nu uit (#bebeRareș)
Dragul meu mic,
Astăzi ne-am plimbat a nu-știu-câta oară pe aleile din cartierul nostru dar ochișorii tăi albaștri păreau să descopere totul abia acum. De obicei adormi aproape instant și cel târziu în cinci minute după ce iți scoatem năsucul la aer curat dar de această dată a fost diferit.
Douăzeci de minute întregi ai analizat fiecare frunzuliță, fiecare poartă, te-ai minunat de un cățel vesel și de-o fetiță îmbrăcată-n foarte mult roz, ți-ai lăsat capul pe spate să cuprinzi copacii prea înalți și stâlpii de iluminat, te-ai încruntat la blocuri și-ai adormit apoi răpus de avalanșa de detalii.
Îmi imaginez ce mari și fără sens îți par toate acum și de abia aștept să mă întrebi orice, să inventez răspunsuri, să caut explicații și să-mi aleg cuvintele ca să construiesc povești.
Ochișorii tăi curioși sunt ceva magic. În fiecare zi te privesc și mă încarc din bucuria ta de-a fi, din veselia aia dulce care te cuprinde din prima clipă când te trezești și ne zâmbești larg, din tot ce ești și gângurești.
Oare o să te putem învăța înapoi tot ceea ce ne-ai învățat de când ești cu noi?
