O aventuriera
M-am decis astăzi, când Facebook Memories mi-a reamintit de un text pe care îl scriam acolo în 2014, c-aș face bine să le mai transcriu și aici din când în când, să nu se piardă.
Mă aventurez nedescris de puternic
În îmbrățișările fără atingeri
În imaginația cărnoasă și-n simpatiile fără explicații
Pentru că m-a transfigurat de multe ori
Chimia ne-cuvintelor
Și energia magică dintre două suflete care
iubesc diferit dar suferă identic
indiferent de distanțele care le despart, istoric sau geografic.
Am învățat să nu întreb înainte să mă bucur
Pentru că realitatea oricum a întors clepsidra
În secunda în care ți-ai permis să înnebunești puțin
Să trăiești un pic, să te abandonezi conștient
Și-o să sfârșești furios pe gravitație
Pe tine și pe-o halucinație
Despre ce ar fi putut să fie.
Și scriu,
C-o noimă netradusă și neinterpretată
De dragul întrebărilor pe care le naște
Și-al confesiunilor publice cu un morman de virgule,
O mână de zâmbete
Și-un nesfârșit șir de verdicte
Care mai de care mai puțin optimiste, mai târziu descifrate
Și mai deloc despre mine.