Facebook

De ce nu spun niciodata “La multi ani!” si atat? Pentru ca ma enerveaza urarile reduse la cuvintele astea si lipsa dorintei de-a personaliza ceva atunci cand vrei sa aduci un zambet.

“La multi ani” si atat nu spune decat ca ti-ai facut o datorie, e un soi de “Buna ziua” spus din obisnuinta, o rutina  deloc magluitoare, mai ales cand vrei sa arati ca “ti-ai amintit”.

Sigur, nu zic sa lasi omului un intreg roman intr-un mesaj, pe telefon sau pe vreun site de socializare daca nu va leaga adanci sentimente de amor sau vizibile simpatii, dar am pretentia ca toate lumea poate incropi vreo doua randuri in plus fata de clasica si intens abuzata expresie de aniversare.

Si, ca tot suntem la subiectul asta, mai nasol decat urarile lipsite de nota personala, sunt multumirile “de grup”. Alea cu “Va multumesc tuturor pentru urari” postate de parca n-ai avut rabdare sa raspunzi la 50 de mesaje. Sure, daca esti Angelina Jolie si iti scriu 500 000 de oameni mesaje de ziua ta, se intelege. Dar altfel, e lipsa de bun-simt! Vorba aceea, daca eu ti-am scris tie pe Wall o urare, astept sa-mi multumesti acolo. Ca nici eu n-am scris ceva general de genul “Celor nascuti astazi le urez sanatate” la mine pe Wall si te-am lasat sa te prinzi ca esti si tu inclus acolo! Capisci?

Asa ca mai lasati vedetismele astea nejustificate, ca-i drum lung si paine tare de mancat pana la asumarea arogantei absolute! Si atunci cand scrieti o urare, parfumati-o intens cu aroma voastra. Trebuie sa va permiteti asta!