Conversații imaginare
Nu-i întotdeauna despre războaie. Câteodată mai e și despre iertare.
Oamenii care te rănesc n-o fac mereu intenționat și lipsa lor de atenție pentru nimicurile importante ție nu-i musai răutate, ci mai degrabă profund dezinteres.
Îți trebuie pasiune și timp să cunoști și să iubești un om cu toate detaliile ce-l compun și-n graba existenței noastre efemere, prea puțini le dețin.
Nu-i totul premeditat minuțios, simbolic și spectaculos cum ai așeza tu o crimă emoțională. Unele-s dureros de simple și infinit mai microscopic analizate decât merită.
Dar n-ai să recunoști în scris, cum o fac eu acum, decât după ce ai obosit. Să cauți, să înțelegi, să ștergi și să-ți rescrie, cu litere aldine, amintirea lor.
Nu suferim decât cu măsura autoimpusă, în grămezi masochiste de tortură-n stare pură.
Prea tineri să nu greșim, punem pe umerii rotunzi ai unor simplii cunoscuți povara propriilor noastre frustrări, le lăsăm să ne ocupe zâmbetul, să-l nimicească in mojare de cristal, să ni-l usuce.
Nu-i întotdeauna despre războaie.
Câteodată e doar despre iertare.
Noapte buna prieteni!