Laura Driha

Pavaj de Catifea

  • A few words…
Pavaj de Catifea

Categoria Usoara

Tineretile de altadata

March 16, 2009 by Laura Driha


 

                Bunele obiceiuri se altereaza in
timp mai ceva decat se zahariseste mierea daca lasi liguritza in borcan si-i tot
mai greu, intr-o lume ce musteste de vicii, sa conservi putinele lucruri
constructive din mica ta avere personala.

Asa s-a intamplat si
cu alergatul meu pe faleza, caci am gasit mai tarziu numeroase motive indeajuns
de puternice sa ma retina in plapumioara calda dimineata si seara sa ma gasesc
prea obosita pentru 2-3 ture de respirat  aerul sarat al marii.

Astazi insa, o
nebunie si un dor de mica mea indeletnicire m-a facut sa-mi iau adidasii si
incep din nou aceasta activitate menita sa-mi imbunatateasca sanatatea fizica
si mentala.

Ambitia de care dau
dovada cand imi doresc ceva cu adevarat m-a facut sa-mi promit ca o sa fac asta
in fiecare zi pentru ca in tinerete timpul petrecut in fiecare zi pe malul
marii ma transformase intr-un alt om.Unul mai bun. Mens sana in corpore sano.

Asa ca, pe langa
aruncatul cu privirea si ridicatul de moral, m-am hotarat si la un sport care
sa-mi lucreze muschii mai mult decat inteligenta.

Intr-o zi am sa iau
si aparatul sa va arat cat e de minunata faleza Cazinoului din

Constanta dimineata, pustie, doar ea, marea
si soarele de Martie prea slab sa mai atraga deocamdata faimosii vizitatori de
sezon..

Ne citim curand…

Va imbratisez usor,
caci ma doare tot corpul si am noroc ca nu alerg in maini caci altfel nu as mai
putea sa va scriu toate nebuniile mele !

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Categoria Usoara, Childhood

Heartless

March 13, 2009 by Laura Driha
 
Imi place Kanye West. Am auzit aseara piesa asta… Voi apasati PLAY si povestim dup-aia… 

 

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=_Af1g7s6E9Q]

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Categoria Usoara, Soul Songs

Esti ceea ce spui… Rahatilor !

March 9, 2009 by Laura Driha

In timpuri de insemnata criza economica, omul, deprins din vremuri stravechi sa se hraneasca pentru a exista, se gaseste nevoit sa manance mai atent ca altadata.

Oameni daca nu mai intelepti, cu siguranta mai morti decat noi au grait candva un mare  adevar prin “Daca n-au paine, sa manance cozonac”. Pentru ca se inmultesc mancatorii de rahat mai rau ca paduchii pe un scalp curat (ierata-mi fie compratia dar trebuie sa fiti de accord cu mine ca dezgustul provocat e cel putin egal !) crezand ca scotand pe gura atata rautate, au sa-si potoleasca stomacul…

Se inghesuie flamanzi, pentru ca asta e tot ce-si mai permit sa inghita, fara sa realizeze ca urat-mirositoarea lor respiratie o sa-i tina departe pe ceilalti.  Si mananca mult, necontrolat, incercand sa-si uite setea de paine…

Mananca rahat ca-i ieftin si laindemana spiritelor slabe, caracterelor murdare, oamenilor marunti…

Si rahato-alimentatia (da, e o licenta poetica!) devine o obisnuinta, o necesitate, un drog. Nu le mai starnesc simturile nici aroma covrigilor cu sare, nici a ceaiului de musetel si  nici macar nu-si mai amintesc gustul prajiturilor de casa…

E prea tarziu pentru ei. Se hranesc  prost, aruncand vina pe-o oarecare criza financiara si refuza  sa recunoasca ca-n criza’s numai primarele lor obiceiuri si nevoi… Iar petele alea, da alea ce le marcheaza pe piele lipsa de moralitate si de educatie, nimeni si nimic nu le va putea spala…

Esti ceea ce spui, nu uita ! Si-i rusinos sa iti tradeze respiratia “curatul” interior sufletesc…

Posted in: Almost Wrong Tagged: Categoria Usoara, Confesiune..., D'Atmosphere, Funny, misoginisme, Ramasite Umane, Slalom printre cretini...., Unor "Simpatici", Words

Nani-nani…

February 7, 2009 by Laura Driha

Am ajuns să apreciez SOMNUL, ca activitate extraordinară şi nu ca Peşte în momentul în care drăguţul de el şi cu mine ne-am văzut din ce în ce mai rar. Şi prost.

Au trecut 3 săptămâni de Sesiune şi ca-n fiecare perioadă de acest gen, prietenele mele Cafea şi Cola l-au considerat neatrăgător pe bietul Somn şi nu i-au dat voie să petreacă prea multă vreme în preajma mea.

Il dădeam afară într-un mare scandal de fiecare dată, căci Pleoapele Grele îi cerşeau prezenţa nesuportând cearcănele de a doua zi, în vreme ce Cafeaua zâmbea fierbinte că a mai câştigat o bătălie.

Il primeam înapoi pentru puţine ore şi-mi întorcea moneda devenind agitat şi făcându-mă să urăsc ceasul care-mi zbârnâia în cap a doua zi parcă mult prea repede. După examene ne întâlneam să sărbătorim şi ne aşezam cuminţi în pat o întreagă după-amiază. Pentru că seara să-mi vină iar posesoarele de cofeină în vizită şi să-l alunge fără milă.

Ne vedeam rar şi ne iubeam atât de mult… I-am promis că în vacanţă asta o să-i acord mult mai multă atenţie. Şi-am să dorm până mă plictisesc, până se reobişnuieşte organismul cu cele 7 ore de somn/noapte, până mă va ierta că l-am neglijat…

Vom fi iar prieteni  şi o să împărţim vise noapte de noapte în patul meu verde şi pufos…

Mi-ai lipsit dragul meu !

Posted in: Almost Wrong Tagged: Categoria Usoara, Examene, Sesiune, Somn

Doleante :))

January 24, 2009 by Laura Driha

 

Vreau inghetata cu caramel mancata pe strada, in mijlocul unei superbe ninsori de iarna… Vreau surprinderea trecatorilor socati de atata nebunie si glasul ragusit de a doua zi…

Vreau pasi de dans in locul celor imbuibati de rutina nemuritoarelor pietre de pe drum si supradoza de ciocolata, vreau Rasarit de Soare de 3 ori pe zi si intrezicerea prin lege a Concursurilor de Miss. Nu pot sa ma uit la fatucile alea, veritabile sculpturi in osul omenesc si-n timpul asta sa-mi incarc perfuzia cu jeleuri de Cola, ca pur si simplu nu se potrivesc !

Vreau sa ma trezesc in fiecare dimineata suferind de amnezie si implicit purtatoare de inima noua, nu pentru ca m-as gandi vreodata sa-mi donez organele Asociatiei pentru Drepturile Soriceilor pacaliti de Cascaval ci doar asa, pentru diversitate.

Vreau sa ma plictisesc… Dar nu oricum, ci teribil ! Sa ma plictisesc atat de tare incat sa-mi fie fortata imaginatia sa creeze ceva nou, sa intru in istorie pentru cel mai util lucru produs de plictiseala, sa ma imbat cu celebritate si sa dau, macar odata-n viata mea, un autograf…

Si-apoi sa-mi fie contagios doar zambetul, curajul si imbratisarea…

Sa-nvat sa pescuiesc ca sa-mi reperfectionez rabdarea, sa-mi iau carnetul de sofer ca asta de student isi pierde valabilitatea in curand si sa imi maresc colectia de Papusele Blossom (Power Puff).

Sa castig la Loto pentru ca dupa calculele mele, e singura sansa sa-mi fac un dressing plin cu pantofi cand ma voi muta la casa mea. Muncind cinstit s-ar putea sa-mi ia de vreo doua trei ori mai mult timp decat am intr-o viata…

La final de rand, insa nu si de gand ( ca deh, lista-i lunga !) as mai vrea si o placa de lemn si multa-multa plastilina… Sa ma joc, ca mi-e dor !

Hai v-am pupat !

Ne auzim !

 

 

 

 

 

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Categoria Usoara, Dorinte, Inghetata

Complex de Superioritate

November 12, 2008 by Laura Driha

Pentru fiecare individ cu capul bine intepenit pe umeri, se gasesc cel putin 3-4 specimene pe care i-am reduce la jumatatea inaltimii lor fizice daca i-am analiza din punct de vedere moral.

Nu stiu daca sunt tot la fel de multi ca ciupercile dupa ploaie, caci vremurile sunt din ce in ce mai secetoase, dar cu siguranta te simti cateodata ca un scalp curat intr-o tabara de paduchiosi atunci cand incep domniile lor sa-si faca aparitia.

Nici nu-ti poti da seama daca ti se rupe sufletul de mila sau de scarba cand ii vezi atat de plini de ei ca dau pe-afara si te trezesti ca te pierzi in detalii incercand sa-ti controlezi reactiile. Esti prea bine crescut s-o urechezi pe snoaba aia care a uitat de unde a plecat si prea realist sa crezi ca urecheala ta va schimba ceva in rutina diminetilor ei.

Faci exercitii de ipocrizie cu fiecare zambet pe care-l oferi persoanelor pe care nu le poti scuipa ( ca nu-i frumos si asa te-a invatat mama ta!) si deschizi ochii in fiecare dimineata sperand ca-ti vor bruia vederea cat mai putini dintre “preferatii” tai !

Dar cine stie despre ce vorbesc (sau macar cunoaste pe cineva care stie!) isi da seama ca, dupa cum zicea si nenea Mulder : “Adevarul e dincolo de noi”. Prin “dincolo” intelegand “un loc indepartat, necercetat si imposibil de aflat” oamenilor normali, cu puteri si obiceiuri normale. Adica gen “scobit in nas, scarpinat in fund si plescait ciungam” . Nu in genul celor 3SE de Hollywood : Superman, Zoro si Pierce Brosnan .

Individul care mi-a servit drept muza pentru acest post este genul de om atat de “simpatic” si de “bine-crescut” ca te intrebi daca nu l-a uitat ma-sa pe maidane de la externarea din maternitate si pana in zilele anului de gratie 2008, EN.

El este exemplul perfect de “daca nu credeam ca se poate si mai rau, acum m-am convins!” pentru ca nimic, dar nimic din ceea ce iti inchipuiai despre idiotenia ridicata la rang de calitate nu este mai bine descris in toata fiinta sa !

Din cartea “M-am hotarat sa devin prost“ a lui Martin Page baiatul asta a citit doar titlul si si-a zis ca daca e atat de celebra si lumea o lauda, sa-si insuseasca si el invatamintele. Desigur ca nu a avut rabdarea sa o termine si si-a insusit doar titlul…

In putinele “accese” de luciditate se remarca stralucitor numeroase “decese” ale si asa putinilor sai neuroni… Si aceste decese ne intristeaza pe toti pentru ca din cei ramasi jumatate sunt impotenti iar cealalta jumatate sterili…

Intr-o lume cruda ca aceasta in care traim, unii te pot face sa razi fara sa devina ridicoli, insa nimeni nu reuseste sa fie ridicol fara sa provoace rasul… Ras zgomotos, sarcastic si aproape imposibil de controlat… Cum numai o piesa de Caragiale ti-l poate provoca…

M-ai facut sa rad azi stimabile ! Drept pentru care te fac celebru… cel putin in randul acelor “cativa” care mai dau cate un click pe aici… Vezi, visul tau a devenit realitate ! Ai devenit un exemplu… Chiar daca nu tocmai unul pozitiv ! Insa daca nu ar exista si d-astia ca tine nu ar mai avea mamele cu ce sa-si sperie copiii incercand sa-i convinga sa fie cuminti sau sa manance tot din farfurie !

Hai sanatate si la mai mare !

Stiu ca poti ! Iar eu am sa fiu acolo sa vad asta ! Si am s-o notez pentru posteritate ! Caci doar esti o piesa de colectie ! Iar eu o amarata de colectionara…

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Categoria Usoara

Serios si nepoliticos despre politica neserioasa…

September 29, 2008 by Laura Driha


… si “made in Romania” – vorba latinului ! Intr-o Romanie prea mica sa o gaseasca unii pe harta, dar indeajuns de incapatoare pentru politicianul de rand – din coltul strazii, pentru cel citit si cunoscator – care il (tele)vizioneaza pe Ciutacu si desigur pentru cel specialist intr-ale dormitului in post – politicianul platit gras pentru intensa sa activitate patriotica.

In aceeasi Romanie care spera in fiecare an electoral ca o sa apara un Print in Armura Stralucitoare si sa o salveze precum o domnita captiva in turn. Au trecut insa 19 ani de cand a indraznit prima data sa strige dupa ajutor si printul inca se lasa asteptat. Iar Printesa incepe sa imbatraneasca, sa-si piarda din frumusete, a saracit si fata ii e brazdata de riduri adanci…

De cand e Europeana prin adoptie, a crescut simtitor numarul “curtezanilor”. Fiecare isi doreste sa aiba parte de batrana domnisoara. Unii dintr-o preistorica dorinta de posesiune, altii pentru ca sa-si intregeasca colectia si marea majoritate pentru ca e atat de simplu sa cuceresti o domnita atat de vulnerabila…

Ea zice ca se lasa greu. Dar n-a mai ramas mare lucru de oferit doritorilor. Nimic de vandut, de impartit sau de privatizat…

Aceleasi batalii se duc in Regat indiferent de Rege, aceiasi pioni se preumbla nestingheriti pe o prafuita tabla de sah, aceiasi mascarici dau reprezentatii care nu mai fac de multa vreme pe nimeni sa zambeasca…

Toate-s vechi si noua toate.

Unii mai curajosi ca noi au racit niste gloante in inteligenta mojicilor de acum aproape doua decenii. Redusesera numarul vinovatilor pentru toate nenorocirile la 2. Un fleac, i-au ciuruit !

Astazi am creste importul la gloante daca ne-am pune sa facem iar curatenie…

O amatoare,

Laura

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Categoria Usoara

A venit toamna… acopera-mi inima cu ceva !

September 15, 2008 by Laura Driha

… inima sau macar ochii. Ca ceea ce vad nu e de bine !

Astazi, 15 Septembrie numaratoarea inversa si distractia s-au oprit pentru o parte din intelectualii care se antreneaza intens in sistemul invatamantului romanesc.

Parintii si-au dus micutii la scoala, invatatoarele au plecat iar cu bratul plin de flori, elevii claselor a 9-a s-au imbulzit fericiti catre minunata viata de liceu, iar cei ai claselor a 12-a au bifat prima linuta pe calendarul AMR al zilelor pana la BAC.

Ministerul Invatamantului si-a pus argatii sa dea declaratii despre cat de trista e situatia prin scoli din punct de vedere sanitar si nu numai. Dar numai declaratii. Nu si solutii. Solutiile se pastreaza pentru apropiatele zile de campanie electorala.

Gospodinele pun de zacusca si de muraturi, profii de mate si de romana isi deschid un cont nou pentru remuneratiile din meditatii, dirigintii fac calcule pentru fondul clasei si cel de protocol, parintii umbla la economiile pentru “atentii”. Ca deh! Trebuie sa finantezi daca vrei sa-ti fie tratat omeneste copilul.

Miroase a toamna. Si nu miroase bine.

Toate merg la fel de prost ca-n fiecare an si asta nu e partea cea mai rea. Ci ca ne-am obisnuit.

Traim intr-o societate care te judeca dupa ambalaj si care ii educa si pe copii in acelasi spirit. Daca nu ai caiete de la Diverta si creioane roz cu imprimeu de Barbie nu ai nicio sansa sa faci parte din elita clasei.

Pentru promovarea gradinitei copilul nu mai primeste cadou dulciuri si jucarii. Ci ultimul HTC Diamond.

Mamicile parvenite militeaza pentru scoaterea uniformei pentru ca nu mai au unde sa-si etaleze odraslele lor hainutele luate din Mall.

Nu se mai elibereaza abonamente cu reducere pentru elevi pentru ca majoritatea au masini sau macar un scuter. O sa dea faliment RATC-ul… Noroc cu pensionarii !

Deci TRAIM BINE. Conform blestemului.

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Categoria Usoara

Brain free !

September 9, 2008 by Laura Driha

Urasc dentistii. Si ce pot sa zic, atractia e reciproca. Cred ca si ei ma urasc pe mine… si de aceea ne vedem rar. Rar de tot.

Dar dupa ce mi-am petrecut toata noaptea trecuta cu niste dureri groaznice (se spune ca seamana cu durerile nasterii, dar eu nu am de unde sa stiu asta inca! :D) astazi mi-am facut curaj si am plecat spre dentist.

Numai cand imi amintesc ma trec fiori reci pe spate ! Asa… si am ajuns, mi-a fost examinata danturica si mi s-a adus la cunostinta ca “doamna” responsabila cu nedormitul meu este silita sa-si faca bagajele. Ce pot sa va spun, despartirea nu m-a intristat nicio clipa. E una din putinele despartiri care nu ma dor. De obicei stau prost la capitolul asta. Ma pricep groaznic de prost sa… “let go”. Si voi stiti asta… M-ati certat de multe ori si tot parca nu ma invat minte !

Dar sa va spun de nebunia cu Dentistul.Mie imi era inca frica de… injectia pentru anestezie. V-am zis ca urasc si acele ? Ei bine da, le urasc ! Cand eram mica ma alergau aia cu vaccinul obligatoriu prin toata clasa ca sa ma prinda si sa mi-l faca. Am ramas cu un fel de fobie… Si acum, daca am de ales intre a face o injectie sau a lua un camion de pastile (da! Un camion!), aleg varianta bomboanelor amare.

Pentru ca nu suport durerea. De orice fel. Nici fizica si nici… Dar asta e déjà alta poveste.

Si asa am ramas dragii mei si fara mica mea dovada cum ca asa avea niscaiva creieras : maseaua de minte. Am inteles ca e normal sa o scoti dupa o anumita perioada, ca se strica singura si ca nu trebuie pastrata, dar eu tot ma simt… incompleta ! : ))))

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Categoria Usoara

A few words…

September 2, 2008 by Laura Driha

Fara pretentii de perfectiune, am doleante de reciprocitate… Am nevoie de echilibru emotional si sentimente fara termen de valabilitate, de standarde cu aceleasi cote de nivel si principii cu radacini profunde…
Imi doresc pasi marunti si siguri in locul gimnasticii la barna, oricat de spectaculos si nemaivazut s-ar desfasura salturile…
Nu-mi plac jumatatile de masura, locurile secunde, firimiturile ramase de la altii, cantitatile necalitative si calitatile necantitative…
Am nevoie sa-mi creezi senzatia ca sunt de neinlocuit desi sunt constienta ca nu e nimeni asa..
Vreau chiar sa-ti fie dor cand imi spui ca ti-e dor si sa ma iubesti cand spui ca asta simti fara sa o faci din obligatie, din interes sau din obisnuinta…
Sufar de atentie caci prin venele mele curge egocentrism, plang cand ma doare si imi place sa cred ca am puterea sa renunt la lucrurile care imi fac rau. Mai devreme sau mai tarziu…
Sunt un om slab pentru ca nu-mi accept usor esecurile, judec aparentele celor care nu-mi ingaduiesc foraje sufletesti si iert mult mai putine lucruri decat cer sa-mi fie iertate…
Poate un prea complex om simplu, desi “complicat” cred ca e cuvantul cel mai potrivit, desfiintez cu lejeritate orice argument al celor care pretind ca ma cunosc, socializez usor lasand unora falsa impresie ca imi ofer oricui prietenia si devotamentul si trec destul de rapid de la iubire la indiferenta si invers…
Accept compromisuri pentru ca sunt realista, idealista pentru ca visatoarea din mine n-am murit si inca-si face planuri si uneori nefericita pentru ca ma razgandesc mai repede decat un biet copil…
Am memorie selctiva, autosugestie constructiva si probleme cu increderea in oameni caci intentiile ascunse sunt cu certitudine singurele pe care le avem cu totii…
Nu admit judecati de la persoane inferioare mie in ceea ce priveste grosimea obrazului si numarul de ani petrecuti acasa, cred in zile bune chiar daca diminetile au fost umbrite si-n sfarsiturile care trebuie sa ne bucure pentru ca vestesc incepturi…
Sunt ceea ce SUNT si prea putine lucruri se mai pot schimba in acest sens.
Si nici nu vreau. Pentru ca-s prea incapatanata ! D’aia !
In fiecare zi alerg. Pe-acelasi drum presarat cu indicatoare catre celebrul „mai bine”, catre diminetile in care sa ma trezesc respirand lenesa aerul parfumat cu Fericire, catre serile cu amintiri surori de cruce ale floricelelor acelea care intotdeauna mi-au parut parca apretate – imortelele…
Dar adeseori pasul mi-e greoi. Nu ma opresc de frica ca n-as mai putea sa o iau de la capat… Ma mai impiedic cateodata. Ma incurc ca de un siret prost legat, de sperantele mele atarnand de-o ata care nu pare sa vrea totusi sa se rupa. Rezistenta ei bate legile fizicii, ale tehnicii… Ingineria care o sustine nu se preda in facultatile noastre. Poate doar la Scoala Vietii…
M-am taiat uneori cu visele sfaramate in cristale mici si ascutite… Ranile se cicatrizeaza greu. Si poate schiopatez, dar ma agat de fiecare pas cu disperarea omului care, desi cu fiecare apropiere a simtit Linia de Sosire mai mult ca pe o himera, isi pastreaza dorinta de a-si termina Drumul…
Am in bagaje franturi de Trecut, fotografii imortalizand pentru posteritate si de ce nu, poate eternitate, capturi de viata, zambete, lacrimi… In cutia pe care o port in brate scrie mare „FRAGILE”. Temator, sade in ea ce-a mai ramas dintr-un Suflet…
Ma strang incaltarile. Ma apasa pe degete si senzatia e neplacuta… Ce ciudat, caci sunt exact marimea mea. O fi de la cei care m-au calcat pe (in) picioare…
Tovaras pe incalcita carare, contorizandu-mi greselile cu precizia unui ceas elvetian si amintitndu-mi mereu ca nu putem sta in loc, mi-e numai Timpul… Ii reprosez cat e de neobosit si-l implor uneori sa mai staruie macar inca putin. Langa un om, un moment, un sentiment… Ii simt puterea cand imi spune ca daca nu plec cu el, ma va uita si fiinta mea se va evapora in eter… Si-l urmez supusa, simtindu-mi strangulate dorinta, vointa, curajul… Neputinta doare.
„LIFE IS ONE WAY STREET” notez cu litere de tipar in jurnalul de bord…
Invata tu privitorule din Povestile Mele scrijelite pe hartie. Nu vreau aplauze, nu vreau incurajari, nu vreau compasiune.
Vreau Pavaj de Catifea pentru Strada ta, caci Drumul meu de Piatra iti poate amputa picioarele…
Posted in: Alta Catifea... Tagged: Categoria Usoara
1 2 Next »

LIKE!

Facebook

Primeste Email cand scriu!

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Ciripesc si la…

Follow @lauradriha

Recent Posts

  • KNOWLEDGE IS POWER
  • Liniște
  • La Pașapoarte, birjar!
  • Fericirea nu-i așa mișto cum umbla vorba-n sat
  • Întâiul întâi Iunie

Search

Recent Comments

  • narema on Am castigatttttt !!!!!!
  • patrmarc on Desert rapid
  • berirv on Ziua bună de la nasturi se cunoaște
  • benefel on Fără rost, fără sens
  • kamatala on Discurs pentru Cursul Festiv

Login

  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.org

Copyright © 2022 Laura Driha.

Lifestyle WordPress Theme by themehit.com