Inceputul unei prietenii
…care s-a legat, cum va asteptati sa se intample in basmele moderne, prin intermediul unei retele de socializare. Astazi, Facebook.
Incantata de minunile astea pentru ca-s micute- galbene- dragute si ca reduc la o scara simpatica o importanta parte din intregul meu ca om – meseria de inginer, le-am postat pe profilul mai sus amintit, spre deliciul, incantarea si curiozitatea prietenilor din lista si-n special a fostilor colegi de facultate. Este, va dati seama – defect profesional – sa intorci capul dupa orice casca, indiferent de culoare si de faptul ca unii dintre noi lucreaza poate “numa” la birou.
Veselie mare, like-uri, agitatie. Care n-am ramas, spre surprinderea mea, doar o furtuna obisnuita postarilor mele fesibuc-iene, cu rasete, polemici si abuzuri necontrolate ale semnului <3. Nu. Cineva incredibil de atent si evident pasionat de ceea ce face a gasit contagioasa bucuria prietenilor mei si-a decis s-o raspandeasca, ba chiar s-o rasplateasca simbolic cu cate o miniatura simpatica ca a exemplarelor aflate in discutie.
Adrian Dumitru se ocupa de ceea ce vocabularul modern concentreaza in termenul de PR pentru YTONG. Si-o face la cote inalte daca ma intrebati pe mine. Filosofia firmei de-a pune omul inainte de toate a fost inca o data transmisa elegant, simplu si frumos.
” Buna, Laura! Am observat intamplator la tine pe pagina postarile referitoare la brelocurile Ytong. Voiam sa va transmit ca echipa Ytong s-a bucurat ca brelocurile au fost apreciate, asa ca vor sa daruiasca tuturor celor care s-au aratat interesati, cate unul. Este un gest marunt, prin care vor sa arate, inca o data, ca intreaga lor activitate se bazeaza pe atentie si respect pentru oameni. Asadar, crezi ca este in regula ca noi sa trimitem catre tine aceste brelocuri, iar tu sa le oferi mai departe? Multumesc!“
Iar restul este istorie. S-a tinut de cuvant si astazi mi-a sosit prin curier, o gramada generoasa de casti-breloc. A fost haios tipul de la curierat care m-a pus sa deschid coletul in prezenta lui, pentru ca se prezentau galagios si ii era frica sa nu fie ceva care se sparge.
Am daruit deja cateva colegilor de munca – ingineri toti!, i-am contactat si pe cei care si-au exprimat pe Facebook dorinta de a avea o casca si la chei iar acum, ajunsa acasa, am zis sa impart si cu voi bucuria evenimentului.
N-am mai “patit” niciodata asa ceva, sunt placut surprinsa ca mai exista si oameni dispusi sa ofere fara sa ceara nimic in schimb si onorata totodata ca am putut sa fiu si eu o mica parte din acest zambet galben numit Ytong.
Multumesc inca o data Adrian Dumitru si Ytong, sper ca acesta sa fie inceputul unei frumoase prietenii.