1 an
1 AN!
Unul întreg (fix astăzi!) de când am dat activităților sportive permis constant să-mi ocupe viața. Să mi-o îmbunătățească, s-o corecteze și s-o completeze, s-o înfrumusețeze și s-o prelungească.
Un an de când mi-am propus să dovedesc că pot sa depășesc limite, să le retrasez pe ale mele, să fiu mai mult decât știam că pot să fiu până atunci.
Am făcut-o pentru mine. Și pentru toți care au crezut c-o să fie încă una din încercările eșuate de-a pierde în greutate. Doar eram “la dietă” dintotdeauna și parcă pentru totdeauna, în ciuda faptului că schimbări semnificative nu-mi mâzgăleau orizonturile.
Un an de efort fizic, de disciplină alimentară și răbdare. Enorm de multă răbdare. Aș fi reușit oare altfel?
7 luni din anul ăsta doar cu pește în loc de carne și fără dulciuri într-o casă în care domnul meu mănâncă la Mac Donald’s de 3 ori pe săptămână și Nutella e cel mai comun dulce al diminețile sale. (Da, are cel mai mișto metabolism din lume!)
Un an de experimente, de găsire a regimului alimentar potrivit să-mi devină mod de viață (la mine a fost DUKAN), un an de schimbări fizice care le-au declanșat pe cele emoționale şi care m-au transformat într-un cu totul alt om.
Un învingător!!!
Mi-o spun oamenii apropiați, mi-o spun străinii şi nu în ultimul rând mi-o spune fișa de antrenament. A trecut un an şi-a luat cu el cca 25 de kilograme. Evenimentul merită să-mi fie prima sursă de fericire din lista celor de care vă povesteam ieri, nu-i așa?
Bucuria zilei vine așadar din satisfacția personală de-a fi, măcar într-o privință, exemplu!
Mulțumesc, mulțumesc! Știu că sunteți mândri de mine! Primesc gândurile bune la comentarii!
Vă imbrăţişez!