Simplu purtător de suflet? Vreau să te cunosc!
Vreau să-mi întărești convingerea că toți oamenii ascund ceva frumos, frânturi colorate menite să strângă in cinematografe căutători de povesti. Și-o fac ca să le protejeze, nu ca să le ucidă.
Îmi sunteți dragi toți, cu diversitatea voastră obositoare!
Mă trezesc curioasă, căutându-vă istoria dincolo de ceea ce expuneți ochiului comun. Acolo, în spatele tarabei, în rafturile alea uitate dinadins prăfuite, în cotloanele unei colecții de amintiri trăite sau inventate, sunteți fermecători.
Dac-aș putea, aș întinde o păturică veselă pe-o pajiște veșnic verde și v-aș aștepta acolo, la vorbitor. Să-mi povestiți orice. În complicitatea aceea minunată a destăinuirilor făcute unui străin, cu gândul dulceag că s-ar putea să nu conteze pentru că cel mai probabil nu o să ne mai vedem niciodată.
Hai să fie postul ăsta lan de primăvară. Cu ce vreți voi… Lavandă, floarea-soarelui, grâu auriu… În imaginația mea e plin cu flori pufoase de bumbac.
Eu sunt la confesional cu fiecare rând. Ce-ar fi să-mi lași și tu, cititor drag, anonim dacă te face să te simți mai bine, un rând despre tine?
Îmbogățește-mă sufletește. O să-ți mulțumesc veșnic!
Ma simt ca marea noastra draga… libera si nelimitata in suflet si in cugetari, iubesc iubirea 😉
deearara, multumesc! De cate ori voi vedea marea ma voi gandi la ochisorii tai frumosi, cand verzi, cand albastri! Te imbratisez cu dor!
eu ma gandeam ca atunci cand mai treci prin Bucuresti, poate iesim la o cafea 🙂
Sigur Iris, cu mare drag! Promit sa te anunt cu prima ocazie cand ajung si daca ai si tu cum, sa ne si vedem!
Sau poate ajungi tu prima la mare! 🙂
ce frumosi scrii Laura…pupici
Multumesc Laurelu!!! Te pup si eu! >:D<
de copii. cred ca unul din lucrurile de care ma tem cel mai mult sunt copiii. cand imi mai pune cineva cate un copil in brate ma blochez. nici nu mai respir. imi este frica de faptul ca l-as putea scapa si “strica”…brrr cred ca de asta nici nu imi doresc sa fiu parinte.
E normal sa-ti fie “frica” un pic de copilasi… Mai ales de cei mici. Sunt fragili si, mai ales daca nu-s ai tai, se creaza un sentiment de panica legat de posibilitatea ca li se pot intampla multe daca nu ii tii corect, daca se inneaca, etc… Dar de aici pana la gandul ca nu-ti doresti sa fii parinte mi se pare mult drum. O sa-ti doresti la un anumit moment. Cred ca atunci cand o sa intalnesti omul cu care vrei sa ii ai…
Culmea e ca toate prietenele mele imi spun asta. Eeehhh! Este greu cu mine. Pana sa ajung sa il cunosc pe “za one” cred ca ar trebui sa ma cunosc mai bine pe mine. Si aici e cale luuuuuunga
Sigur ca da! Za One apare clar cand te decizi ce vrei de la un barbat… Cand iti lamuresti, cand iti accepti preferintele.
Astept sa-mi scrii cand se intampla! Si sa ma inviti la botez! 😛
:)))) ahahahaha! bun asa! pana acum e o lista mare. peste 99% din persoanele care ma cunosc- live sau online mi-au zis: vrem invitatii la nunta si la botez.
daca o fi sa am copil in viata asta cred ca o sa fie o vedeta mai ceva ca la hollywood