Te urăsc pentru că mă faci să sufăr, pentru că micile tale greşeli contează prea mult pentru mine, pentru că te prefaci că-ţi pasă , pentru ca te joci cu sentimentele mele, pentru că durerea mea îţi face bine, pentru că lacrimile mele îţi închid ţie răni…
Pentru că mă faci să-mi pierd controlul, raţiunea, pentru că viaţa mea îmi pare o jucarie în palmele tale… Pentru că eşti un catalizator al stărilor mele sufleteşti, pentru că un simplu cuvânt de-al tău îmi poate lăsa urme pe care nici timpul nu le-ar putea vindeca în totalitate…
Pentru că mă faci să mă simt vulnerabilă , slabă şi fără de voinţă… Pentru că aş putea să te urmez până la capătul lumii fără să-ţi pun nici măcar o întrebare şi pentru că aş renunţa într-o clipă la tot ceea ce am dacă tu mi-ai cere-o… Pentru că eşti cel mai frumos lucru care mi s-a întamplat vreodată, pentru ca absenţa ta mă doare şi pentru că indiferenţa ta m-ar putea ucide…
Te urăsc pentru toate minciunile pe care mi le-ai spus şi pentru iscusinţa cu care te-ai luptat să mă convingi de veridicitatea lor… Şi mă urăsc pe mine pentru că te-am crezut. Pentru că te hrăneşti cu visele mele, pentru că inima mea e prizonier undeva în pieptul tău şi pentru că astăzi nu-mi mai pot imagina viaţa fără tine…
Pentru că m-ai învăţat că Iubirea e doar o versiune romanţată de către visători a suferinţei şi pentru că, privindu-mă în oglindă, regăsesc o străină… Pentru ca m-ai schimbat , pentru ca te-am lasat sa ma schimbi .
Te urăsc pentru că n-am ştiut niciodată să trăiesc din amintiri şi pentru că nu vreau să învăţ acum şi nu de la tine… Pentru că mi-ai inselat aşteptările, pentru că m-ai făcut să cred ca am ceva ce de fapt nu mi-a aparţinut niciodată şi pentru că ai călcat în picioare tot ceea ce construisem împreună…
Pentru că ai dat buzna în sufletul meu fără să ceri voie şi apoi ai plecat uitând să-ţi iei rămas bun… Te urăsc pentru că eşti mult prea important, pentru că am nevoie de tine ca să merg înainte, pentru că depind de tine într-un mod care mă sperie… Aşa cum n-am mai depins nicicând, de nimeni.
Pentru că ai devenit, în mod ironic, atât sursă a zâmbetelor cât şi a lacrimilor mele, pentru că Eu sunt Tu, iar Tu eşti , mai mult decât a fost vreodată oricine altcineva, Eu…
Pentru ca te regasesc in fiecare particica a mea, a lumii mele , de parca simturile mi-au fost educate , concepute pentru a te identifica in sensul ascuns sau mai putin ascuns al fiecarui lucru, sentiment, emotie…
Te urasc pentru ca te iubesc si te iubesc pentru ca mi-ar fi infinit mai greu sa-ncerc sa te urasc… Spun “sa-ncerc” pentru ca stiu ca n-as reusi cu adevarat sa simt ura pentru tine. Tot ce reusesc este sa ma amagesc, sa sper ca voi ajunge intr-o buna zi sa-mi cred minciunile menite sa ma protejeze de alte suferinte… Nu te urasc. Nu am cum.
Pentru tot ceea ce esti in viata mea si pentru tot ceea ce vei fii mereu, dragul meu, nu pot decat sa-ti multumesc. Te iubesc pentru ca asta e tot ce mai stiu sa fac, pentru ca e tot ce-mi amintesc sa fi invatat vreodata…
Pf.. nu ma fa sa plang… ador insemnarea ast, bravo… e foarte foarte frumoasa, romantica, sentimentala si adevarata…
Multumesc… >:D<
Multumesc frumos Alex’andra. Sper sa-ti placa aici la mine si ceea ce citesti sa-ti trezeasca reactii, sa-mi spui in comentarii daca iti place sau nu, sa ma certi sau sa ma iei in brate.. Astept impresia ta dupa ce termini:)
daca as fi avut falsa impresie ca ma aflu pe blogul unui tip, e o mare probabilitate ca eu as fi crezut ca "scrisoarea" asta imi e destinata mie.
noi (un eu si`un el) n`am ajuns inca la ura si sper nici sa n`o facem dar, orice s`ar intampla, m`as simti mult mai bine daca as sti ca el ar avea taria sa spuna tot ceea ce ai asternut tu mai sus pe coala asta virtuala.
( de la Nebunelu` am sarit direct pe pagina ta -da, mi`a luat un pic pana sa gasesc articolul – si tare`mi place aici. dau buzna si`mi permit de una singura sa`mi var ochiu` peste unele insemnari ale tale 😀 )
o zi faina s`ai !
scrisoarea asta e adresata celui cu care te vei casatori§? cum? asa ma recunosc printre randuri, de ma intreb daca totul se repeta la nesfarsit, fara ca noi sa putem interveni in niciun fel?
Felicitari si casa de piatra!
Mirela, nu. Nu e pentru cel cu care ma voi casatori. Scrisoarea i-a fost adresata altcuiva, intr-o vreme in care credeam ca primele iubiri dureaza o vesnicie…:)
Ma bucur ca ti-a placut si multumesc de urari! 🙂