S-ar putea sa nu ramana nimic nepovestit sau poate am sa-nvat cum se deseneaza sentimentele daca am sa ma-mbolnavesc intr-o buna zi de Tacere…
Poate te vei întreba de te-am ascuns printre randuri s-ai sa-ti cauti amprenta pe scrisorile mele fara destinatar sau poate ai sa-ti agasezi permanent Postasul abia cand eu voi fi uitat sa scriu…
Poate o sa ne intalnim intamplator si-ai sa-ti spui în gand ca nu ti-am parut niciodata mai frumoasa sau poate ai sa-mi eviti privirea de teama c-as putea s-aud ce nu rostesti… Ca altadata.
Poate o sa iti para rau, poate-o sa-mi para bine ca regreti, poate-o sa-ti fie dor, poate-am sa uit si n-o sa ma simt vinovata pentru asta niciun pic…
Probabil c-ai sa taci sau poate o sa umplii golul conversatiei cu amabilitaturi, probabil c-am sa tac sau n-ai s-auzi ce spun si ai sa ma gasesti straina amintirii ce-o pastrai…
Tu ai sa spui ceva haios si rasul meu contagios o sa-ti renasca gandul cum ca-s faină tare când sunt vesela iar cand am sa-ti zambesc politicos o sa te bucuri nerostit c-am invatat s-accept un compliment si fara sa rosesc…
Eu voi ramane EU – desi nu m-ai gasit de doua ori aceeasi, iar de Craciunul viitor tot „ce-ar fi fost daca…?” te vei intreba, Povestile au sa ramana tot Povesti desi nu tu esti Printul meu si nici eu nu-s Cenusareasa ta…
In asa putine randuri s-au adunat atatea si tot asa putine randuri mi-au trezit atatea amintiri pe care le incuiasem intr-un sertar in coltul cel mai intunecat al memoriei mele…sau cel putin, asa credeam…
Nu cred ca pot exprima in cuvinte senzatia de acum…insa, mi-au placut aceste randuri…
Iti multumesc frumos Aleena… si-mi pare rau daca ti-am deschis vechi rani… Sper sa le poti vindeca in intregime.. >:D<
Ceva ce-am invatat recent « Laura Driha
[…] cerate aflata pe blogul Laurei si NU sa ne confundam cu povestile ei despre oameni, despre cum se supravietuieste unei iubiri neimpartasite sau cum increderea in mai bine capata zilnic noi granite, tot mai […]
Pity the other Paul cannot study on him or her seriously.