PAveste fara sfarsit

Stiti ca mie-mi plac Povestile, chiar daca-s cu sfarsit fericit sau nu. Iar daca-i rost sa fiu si eu o piesa dintr-un Puzzle de basm nu refuz,  ba chiar ma incant si va scriu, ca un copil nebun dupa ciocolata si cuvinte!

Despre sus-numita (in titlu) initiativa interesanta puteti lectura daca apasati aici. Link-ul o sa va duca la Regulament, caci nu-i bine sa se piarda si-o sa va descrie, mai bine decat as face-o eu, povestea PAvestii! Nu-i cu premii, e doar cu dorinta, cu inspiratie si cu proaspat legate prietenii! Scrieti, sa vedem ce iese pana la sfarsit! Poate publicam o carte impreuna! Succes! 

 

Totul a inceput cu….

Călătoria (de Bogdan Onin)
“Jigodia dracu’!” scrasni printre dinti ridicandu-se anevoie din omat. Se scutura de zapada cand observa privirile speriate ale celor mici.
“Nu-i nimic. Sunt bine, iar asta nu va va mai face nici un rau!” Scarbit, privi trupul rotund al batranului si se gandi ca starpise o creatura a Satanei. Cu cateva momente inainte il gasise in caruta cu coviltir in care transportau copiii. Parea posedat in timp ce incerca sa-l dezbrace pe unul dintre cei mici. Numai Dumnezeu stie cum de s-a trezit chiar la vremea potrivita sa-l opreasca.

 

Spaima (de Carmen Negoiţă)
Nick, puştiul care ieri împlinise 4 ani, nu înţelesese nimic din toată tevatura asta. De ce bătrânul acela gras, ce duhnea greţos a alcool, a dorit să-l dezbrace? Îi spusese clar că-i este frig, dar nu a vrut să înţeleagă şi a continuat să tragă de pantalonaşii lui mari şi peticiţi. Îi ţinea strânşi cu o mână, iar cu cealaltă trăgea de palma ce-i acoperea gura. S-a speriat şi a început să plângă. Tom, prietenul său, i-a sărit în ajutor. Nu pentru mult timp. O palmă grea l-a trimis în celălalt capăt al căruţei. Oare îl omorâse? Dacă urma şi el?
 

Călătoria trebuie să continue (de Victor Bucur)
Arkana, înghiţitoarea de foc de 16 ani care se aciuase pe lângă gaşca lor pestriţă de vreo 2 ani îl luă pe Nick în braţe pentru a-l linişti. Mucii ţâncului curgeau pe sânii generoşi ai fetei. În ciuda gerului, părea să se simtă în largul ei în rochiţa scurtă, de trapezistă. „Ciudată fată – gândi Magister. Tăcută, dar aduce o grămadă de bani, învârtind tăciunii ei aprinşi prin târguri”. Scuipă în noroi lângă stârvul pedofilului a cărui mizeră viaţă o stârpise.
„Scăpaţi de leş şi urcaţi în căruţe” spuse. „Până în zori trebuie să ajungem la Londra.”

 

Si  a continuat pe Pavajul de Catifea cu….

Realism amar (de Laura Driha)

“Drumul se scurgea lenes si murdar, intr-o ceata mirosind a igrasie si a mort. Tacerea era intrerupta din cand in cand doar de zvcnirile micutului Nick al carui somn agitat sublinia nelinisti profunde.
“Crezi c-o sa uite?” intreba Magister, cautand in ochii Arkanei o ramasita de speranta.
“N-o sa uite. E prea mic sa inteleaga sau sa nu-i capteze atentia orice alta nastrusnicie a copilariei insa raspunsul intrebarilor sale o sa-i acreasca buzele curand!”
Rumegandu-i realismul amar, batranul se minuna de maturitatea fetei cu ochi de cafea.”

 

 

Asadar frumosilor, intrati si voi in hora? Deocamdata suntem 4! Succes!

P.S. Ii fac atenti in legatura cu acest subiect si pe Gabi , Caligul , Leo, LordD’If , Mariana , Sictireli  si Calin!

42 Comments

  1. O idee interesanta, singurul motiv pentru care nu particip este doar acela ca nu-mi place sa scriu la comanda. Imi place sa scriu liber despre o tema pe care sa am libertatea sa mi-o aleg 🙂 Dar e o initiativa laudabila.
    Sarbatori faine!

  2. Pai la comanda e doar ideea! Tu o poti imbraca cum vrei! Mie mi se pare interesant sa vezi ce-ti naste imaginatia, inspirat de altii… Poate te razgandesti si incerci totusi! 🙂

  3. excelenta continuarea Laura, felicitari si bine ai venit in clubul PAvestii. cat priveste raspunsul pe care i l-ai dat lui Teo, trebuie sa spun ca este perfect adevarat. doar ideea initiala este fixata, in schimb povestea, personajele si aventurile prin care trec acestea sunt in intregime la dispozitia imaginatiei fiecaruia dintre autori…

  5. Urmăresc Pavestea şi cum şlti îmi place acest stil şi am cochetat cu el şi uneori mai cochetez… cine ştie poate voi contribui şi eu cu un episod… deocamdată stau în banca mea de spectator şi urmăresc firul epic…

  6. Frumos PA, Laura. O continuare excelenta si bine ai venit pe taramul PAvestii. 🙂 Nu stiu daca ai suficient timp dar ar fi binevenite cateva pinguri de trimis, nu doar catre mine, Bogdan si Victor. Este singura modalitate de a afla ca ultimul PA din poveste este la tine pe blog pentru ca si alte persoane interesate sa vina si sa se inscrie aici. Ma bucur ca ni te-ai alaturat.

  10. pentru a raspunde Ioanei, ideea unui povestitor – sau povestas cum se spunea pe vremuri – este sa ia o realitate dura si crunta si sa o poata transforma in ceva frumos si poate chiar nobil… lumea din jurul nostru nu este deloc frumoasa, dar putem totusi sa alegem sa o facem mai buna prin actiunile si povestile noastre… in primul PA eu m-am bucurat ca am putut indrepta un rau si starpi o creatura josnica… in fond, frumusetea este in ochii privitorului si, in cazul nostru, in firul pe care decidem sa-l dam povestii noastre

  13. J. se holba la rața împăiată de pe boxă, rața se holba la el, îi era teamă și totodată îl cuprinse un râs isteric. Își vizita pentru prima oară bunicul, un ins ce se îneca în rachiu ieftin și bolborosea în prostie despre revoluția din 89, se săturase, debitul moșului nu mai scădea prinde puteri, încerca să se binedispună, dar în zadar, liniștea, tot ce voia acum era să fugă la malul râului, să asculte șuietul vântului și modul în care apa călătorea, oare câte povești are se spus apa aia tulbure?

    • Bianca, te rog să citeşti regulamentul cu atenţie. PA-urile din PAveste au legătură unele cu altele. PA-ul tău trebuie să plece de la ultimul, adică de la cel scris de Laura. Victor a precizat totul cât se poate de clar în cele 10 puncte ale regulamentului. Cei ai scris nu are legătură cu tema, în primul rând, şi nici nu respectă condiţiile.
      Poate ţi se pare cam lung regulamentul, dar te rog să-l citeşti ca să înţelegi la ce ne-am gândit când am iniţiat acest proiect.

  15. Bianca, pentru inceput lasa-ma sa-ti urez Bine ai venit pe Pavajul de Catifea!
    In ceea ce priveste initiativa ta e demn de apreciat efortul insa, asemeni lui Carmen cred ca e necesar sa-ti spun ca trebuie sa recitesti regulamentul!
    Ceea ce ai scris tu este un PA, dar nu se potriveste regulilor impuse pentru PAveste!
    Mai incearca o data! Astept cu nerabdare raspunsul tau!

  17. Ei bine, îmi cer scuze, am neglijat regulamentul convinsă că-l știu pe cel de la Călin și nu avea să aibe mari schimbări, se pare că-i foarte interesant ce faceți voi aici, so în câteva minute scriu continuarea:D

  18. Magister, sorbind-o din ochi pe Arkana, adulmecându-i privirea și urmărind modul în care fata își mușca buza inferioară aștepta, nu știa ce așteaptă, poate că aștepta să se arunce în Tamisa, sau să fluiere pe oxford street, îi plăcea starea în sine.. în orice caz, Arkana îl țintise pe Nick, copilul speriat ce-și înghițea acum lacrimile, plânsul ăla cu sughițuri o scotea din minți, oare cât va mai dura? Se întreba smulgându-și un fir roșiatic din căpșorul ei oval.
    – Cum crezi că ? înghiți în sec

    • Ok, dacă tot nu s-a înscris nimeni în mod oficial iar tu ai scris deja o continuare frumoasă, două lucruri mai ai de făcut: dă-i un nume şi publică-l pe blogul tău, împreună cu celelalte, aşa cum a făcut şi Laura aici la ea. Nu uita să faci o trimitere către regulament, chiar să insişti asupra lui. După cum bine vezi e important pentru a nu crea haos. Şi n-ar strica să-l mai citeşti şi tu o dată. Cred că nu m-am făcut eu suficient de bine înţeles. O să încerc să-l revizuiesc.

  19. Oameni buni, se pare că toată lumea aplaudă ideea, dar nu toată lumea a înţeles cu exactitate principiul după care funcţionează. Ori eu nu m-am exprimat cu precizie, ori lumea nu citeşte regulamentul şi trebuie să insistăm puţin pe importanţa lui. Unde am greşit?

  22. Vraja (de Ion Toma Ionescu)
    Cei trei atleţi se legaseră strâns intre ei, după ce îl mătrăşiseră pe ofiţer dezertând apoi din Legiunea străină. A fost un miracol drumul fugii în Romania. S-au aşezat la o stână, continuându-şi antrenamentele zilnic. Sub paza câinilor ciobăneşti legea nu-i mai putea ajunge. Când a urcat Magister, ciudat, fiarelor le-a crescut din senin lâna gudurându-se în jurul lui. I-a înfăşurat în vorbe şi-au coborat împreună la căruţe. Avea o vreme trupa caşul şi brânza. După trei luni, în zăpadă, vraja se năruise lângă un nou cadavru.

  24. Ion, pentru ca tu ai scris continuarea povestii la ceea ce a scris Bianca Dobrescu cred trebuie sa lasi postarea la ea. Multumesc oricum ca ai lasat-o si la mine!

    • Ann, proiectul in sine sau contributia mea? 🙂
      Multumesc oricum!
      Sa stii ca a mers mai departe! Poti vedea urmarile pe blogurile care au conceput provocarea! 🙂

Comments are closed.