39 Comments

  1. O idee interesanta, singurul motiv pentru care nu particip este doar acela ca nu-mi place sa scriu la comanda. Imi place sa scriu liber despre o tema pe care sa am libertatea sa mi-o aleg 🙂 Dar e o initiativa laudabila.
    Sarbatori faine!

  2. Pai la comanda e doar ideea! Tu o poti imbraca cum vrei! Mie mi se pare interesant sa vezi ce-ti naste imaginatia, inspirat de altii… Poate te razgandesti si incerci totusi! 🙂

  3. excelenta continuarea Laura, felicitari si bine ai venit in clubul PAvestii. cat priveste raspunsul pe care i l-ai dat lui Teo, trebuie sa spun ca este perfect adevarat. doar ideea initiala este fixata, in schimb povestea, personajele si aventurile prin care trec acestea sunt in intregime la dispozitia imaginatiei fiecaruia dintre autori…

  4. Urmăresc Pavestea şi cum şlti îmi place acest stil şi am cochetat cu el şi uneori mai cochetez… cine ştie poate voi contribui şi eu cu un episod… deocamdată stau în banca mea de spectator şi urmăresc firul epic…

  5. Frumos PA, Laura. O continuare excelenta si bine ai venit pe taramul PAvestii. 🙂 Nu stiu daca ai suficient timp dar ar fi binevenite cateva pinguri de trimis, nu doar catre mine, Bogdan si Victor. Este singura modalitate de a afla ca ultimul PA din poveste este la tine pe blog pentru ca si alte persoane interesate sa vina si sa se inscrie aici. Ma bucur ca ni te-ai alaturat.

  6. pentru a raspunde Ioanei, ideea unui povestitor – sau povestas cum se spunea pe vremuri – este sa ia o realitate dura si crunta si sa o poata transforma in ceva frumos si poate chiar nobil… lumea din jurul nostru nu este deloc frumoasa, dar putem totusi sa alegem sa o facem mai buna prin actiunile si povestile noastre… in primul PA eu m-am bucurat ca am putut indrepta un rau si starpi o creatura josnica… in fond, frumusetea este in ochii privitorului si, in cazul nostru, in firul pe care decidem sa-l dam povestii noastre

  7. J. se holba la rața împăiată de pe boxă, rața se holba la el, îi era teamă și totodată îl cuprinse un râs isteric. Își vizita pentru prima oară bunicul, un ins ce se îneca în rachiu ieftin și bolborosea în prostie despre revoluția din 89, se săturase, debitul moșului nu mai scădea prinde puteri, încerca să se binedispună, dar în zadar, liniștea, tot ce voia acum era să fugă la malul râului, să asculte șuietul vântului și modul în care apa călătorea, oare câte povești are se spus apa aia tulbure?

    • Bianca, te rog să citeşti regulamentul cu atenţie. PA-urile din PAveste au legătură unele cu altele. PA-ul tău trebuie să plece de la ultimul, adică de la cel scris de Laura. Victor a precizat totul cât se poate de clar în cele 10 puncte ale regulamentului. Cei ai scris nu are legătură cu tema, în primul rând, şi nici nu respectă condiţiile.
      Poate ţi se pare cam lung regulamentul, dar te rog să-l citeşti ca să înţelegi la ce ne-am gândit când am iniţiat acest proiect.

  8. Bianca, pentru inceput lasa-ma sa-ti urez Bine ai venit pe Pavajul de Catifea!
    In ceea ce priveste initiativa ta e demn de apreciat efortul insa, asemeni lui Carmen cred ca e necesar sa-ti spun ca trebuie sa recitesti regulamentul!
    Ceea ce ai scris tu este un PA, dar nu se potriveste regulilor impuse pentru PAveste!
    Mai incearca o data! Astept cu nerabdare raspunsul tau!

  9. Ei bine, îmi cer scuze, am neglijat regulamentul convinsă că-l știu pe cel de la Călin și nu avea să aibe mari schimbări, se pare că-i foarte interesant ce faceți voi aici, so în câteva minute scriu continuarea:D

  10. Magister, sorbind-o din ochi pe Arkana, adulmecându-i privirea și urmărind modul în care fata își mușca buza inferioară aștepta, nu știa ce așteaptă, poate că aștepta să se arunce în Tamisa, sau să fluiere pe oxford street, îi plăcea starea în sine.. în orice caz, Arkana îl țintise pe Nick, copilul speriat ce-și înghițea acum lacrimile, plânsul ăla cu sughițuri o scotea din minți, oare cât va mai dura? Se întreba smulgându-și un fir roșiatic din căpșorul ei oval.
    – Cum crezi că ? înghiți în sec

    • Ok, dacă tot nu s-a înscris nimeni în mod oficial iar tu ai scris deja o continuare frumoasă, două lucruri mai ai de făcut: dă-i un nume şi publică-l pe blogul tău, împreună cu celelalte, aşa cum a făcut şi Laura aici la ea. Nu uita să faci o trimitere către regulament, chiar să insişti asupra lui. După cum bine vezi e important pentru a nu crea haos. Şi n-ar strica să-l mai citeşti şi tu o dată. Cred că nu m-am făcut eu suficient de bine înţeles. O să încerc să-l revizuiesc.

  11. Oameni buni, se pare că toată lumea aplaudă ideea, dar nu toată lumea a înţeles cu exactitate principiul după care funcţionează. Ori eu nu m-am exprimat cu precizie, ori lumea nu citeşte regulamentul şi trebuie să insistăm puţin pe importanţa lui. Unde am greşit?

  12. Vraja (de Ion Toma Ionescu)
    Cei trei atleţi se legaseră strâns intre ei, după ce îl mătrăşiseră pe ofiţer dezertând apoi din Legiunea străină. A fost un miracol drumul fugii în Romania. S-au aşezat la o stână, continuându-şi antrenamentele zilnic. Sub paza câinilor ciobăneşti legea nu-i mai putea ajunge. Când a urcat Magister, ciudat, fiarelor le-a crescut din senin lâna gudurându-se în jurul lui. I-a înfăşurat în vorbe şi-au coborat împreună la căruţe. Avea o vreme trupa caşul şi brânza. După trei luni, în zăpadă, vraja se năruise lângă un nou cadavru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *