Cum ziua bună se cunoaşte de dimineaţă aşa şi ziua proastă se contorizează mai pe seară, trăgând linie şi calculând dac-ai depăşit recordul personal sau dacă pân’ la picătura menită să umple paharul mai ai de turnat vreo două trei damijene de venin.
Câteodată, aşa –de dragul diversităţii, ţi se-ntâmplă s-o doreşti inconştient sau poate chiar s-o cauţi, să-ţi meargă totul aiurea şi să te simţi uşurat că eşti un om normal, să accepţi mersul strâmb al lucrurilor fără să-ţi fie frică că rămân împiedicate sau să le laşi să se prefacă cocoşate ştiind că mâine ai să găseşti iar optimismul să le-ndrepţi cu încăpăţânare.
Dar de cele mai multe ori nu-s deloc faine zilele astea, ţi-e groază c-ai fost (iar!) neputincios şi-ţi cauţi în nebunia post-greşeală mii şi mii de motive să le foloseşti drept detergent să-ţi spele Vina.
N-ai însă capacitatea să înţelegi tot şi nici răbdarea să-i asculţi pe toţi şi-ţi lipseşte poate înţelepciunea să-i ierţi altuia lovitura dată sub centură, n-ai timpul să repari tot ce nu ţi-a ieşit şi eşti construit defect căci Creatorul pare c-a uitat să-ţi scoată dinăuntru piesa Mândriei.
În zilele bune te-ai pupa dimineaţa în oglindă numai la gândul că faci parte dintr-aceia care n-ar face cuiva un rău intenţionat – chiar dacă la furie ai spune scrie chiar contrariul, însă în zilele proaste realizezi trist că-n aceeaşi oglindă niciodată doi oameni nu vor vedea acelaşi lucru…
Ziua mea de azi a fost una obişnuită printre cele mai puţin bune. Dar neobişnuită prin cele din ultima vreme. A început prost, s-a continuat prost şi din păcate nici nu s-a terminat încă!
Să mă iertaţi vă rog dacă o stric cumva şi pe a voastră cu postul ăsta deşi sper ca starea mea de spirt să nu vă influenţeze într-atât!
Mâine-am să fiu mai veselă! TREBUIE!
P.S. Am luat 10 la Engleză şi nici măcar nu m-am putut bucura cum o făceam înainte…
Алина
macar ziua ta proasta s-a cunoscut de dimineata… stiai la ce sa te astepti in continuare…:|
a mea a inceput frumos, a continuat frumos si s-a sfarsit prost… prea prost… si totul, din acelasi motiv invocat de tine… Cineva, de acolo de Sus, a uitat sa scoata si din mine piesa aia numita Mandrie… de cele mai multe ori nu ma deranjeaza, insa cateodata parca e o povara… se pare ca inca mai am de invatat cum sa ma port cu aceasta latura a mea…
PS: felicitari pt 10 🙂
Laura Driha
Multumesc Alina. Sa speram ca maine o sa fie mai binisor si sa ni se dezmorteasca sufletelele cum a inceput si vremea de afara sa o faca…