Singurul lucru pe care i-l reprosez mamei mele in ceea ce priveste cantitatea si calitatea informatiilor oferite in scopul de a ma „educa” este ca la capitolul „bun-simt” a uitat sa-mi mai scoata perfuzia din vena… Si-acum imi stau inghesuite toate globulele un pic dinamoviste (si rosii si albe!) caci rasfatatul asta se plimba nestingherit prin mine… Spun poate prea des „multumesc, sigur si desigur”adaugand in pachet si zambetul larg de d-shoara mandra cu dantura ei si mult prea rar „ia mai da-te mah in pisici albastri” oamenilor care au impresia ca imi plateste cineva vreun spor de stres ca sa le suport lor mitocaniile, ipocrizia, indiscretiile. Fiecare cunoscator al limbii (inca) oficiale in tarisoara noastra mica, isi etaleaza plin de fala capacitatile sale de a lectura(chiar daca unii mai si silabisesc!) si emite rationamente in scris pe diverse pagini… Si-uite asa vine cate unul, uneori uitand sa mai si plece si-ncepe, crezand ca te da pe spate cu cateva replici din ultimul film al lui Banderas, sa-ti demonstreze tie cum te-a „ghicit” el asa, dintr-o privire… Cand ii explici ca mai are de papat niscaiva gris cu lapte pana ca tu sa te numeri printre „cunoscutii” sai, posesorul acelei rare calitati numite Incapatanare tine mortis sa-ti demonstreze contrariul… ”Stiu tot despre tine. Ti-am citit toate insemnarile de pe blog”. Mah puisor, pana in ziua cand oi putea sa-mi citesti gandurile eu zic sa-ti pastrezi balivernele pentru tine, ca devii agasant … Sincer nici nu stiu ce e mai amuzant. Faptul ca te crezi atat de bine informat in legatura cu tot si toate, sau faptul ca eu te-am lasat pur si simplu sa-ti construiesti si alimentezi orgoliul propriu cu impresia asta? Offf… Sunt o mare rautacioasa ! Atat de tanara si deja nebuniile mele nasc monstrii… :)) (Mizez insa pe ideea ca o greseala recunoscuta, e pe jumatate iertata! :D)
Aflata intr-o oarecare Cura de Rautate, semneaza aceeasi
Laura ,
in speranta ca a mai pierdut cu ocazia asta niste kilograme de ”bunatate prost inteleasa” din cea deja existenta in excess…
Asa da,pai asta asteptam,sa-mi tragi un sut in fund…Da’ e totusi ceva ca ai scris aceste randuri pentru mine,chiar si la acest mod negativ…Sper sa nu fii la o "cura" de lunga durata…Fiind totusi bine crescut,zic eu,te-am pupat de la revedere(adio?,nu-l suport)si toate cele bune!
Regret sa te dezamagesc. Postul nu ti se adreseaza. Daca ma deranjai cu adevarat, pur si simplu nu ti-as fi raspuns la niciun comentariu. Nu ma deranjeaza sa spun lucrurilor pe nume. Nominalizatii se stiu ei.. La revedere !
vezi, si cand ziceam eu ca nu stiu unde se ascunde atata rautate intr-un copil asa mic si inocent, nu ma credea nimeni…:)))))
Oauu.. Double Oau ! Triple Oau.. Marele Arhi imi citeste blogul… Ba chiar si-a facut timp si de un comentariu. Multumesc. Sunt flatata !Rea, dar flatata!
eu te citesc zilnic, tu scrii rar:))
Laura, "albastri" nu se scrie cu doi "i". Niciodata. la fel si "negri" si "nostri". Apucaturi de profesor, ce sa faci 🙂 Dar nu cu rautate.
Multumesc Arhi. Nu stiam si ma bucura sa aflu ca asa este. E-adevarat, scriu rar… Din pacate nu am timpul fizic necesar pe care mi-ar placea sa-l pot dedica scrisului… Dar cine stie :)Sa vedem ce pot face… 🙂
Cainii trece, caravana latra?
Da Adrian. Am reparat. Si stai linistit, stiu ca nu a fost cu rautate. Asa cum nici eu nu am pretins vreodata ca le stiu pe toate… Greselile reparabile sunt cele mai faine. Bine ca ai observat una din categoria asta. Multumesc.
Imi vine in minte o zicatoare… Ceva despre cai si caini. Sau caravane si caini.
Na, ca m-am incurcat… :))
”Cainii latra, caravana trece..” era parca, nu?