1. Bine că ai pus versurile, că videoclipul nu mi se deschide.
    Fain început de săptămână!
    ”Because I love/ The way you lie” Adică, minte-mă, dar spune-mi adevărul! 😀

  2. No One’s Gonna Love You (Paul Epworth Mix)

    http://www.youtube.com/watch?v=MiCCcOP3ay4

    mi se pare ca amandoua videoclipurile arata esecul, fad, patetic de fiecare data, lancezind in tenebrele fiecaruia, grotesc in dimensiuni si relief. o sa intind coarda cinismului spunand ca esecul ne este atasat destinului, invariabil secerandu-ne o buna parte din capacitatile sufletesti. majoritatea oamenilor invoca o ceata pastoasa, peste privirea lor, prin care nu mai sesizeaza decat contururi fara limite.
    nu cred ca exista vindecare dupa un cutremur sufletesc si asta e o certitudine, paradoxal, datatoare de sens, chiar motivanta, una din putinele pe care le poti avea

  3. Laura Driha

    Crackjackme, cred ca e primul tau comentariu in care mi-ai lasat link. Am alergat ca un copil sa te citesc, cautand o continuare a prea rarelor tale interventii pe acest blog. Mi-ar fi placut sa ma duca clik-ul spre locul tau, spre povestea ta, as fi vrut sa-ti deslusesc destul de simplu firea complicata, sa stiu, sa citesc, sa invat poate. Dar simplu nu poate fi nimic legat de tine si trebuia sa stiu asta.
    Am sa strang intr-o zi toate piesele acestui puzzle, sper sa ma suni sa bem o cafea si sa simt ca te cunosc de acum 1000 de ani!
    Stiu insa ca mai am poate cel putin pe atat de asteptat! 🙂

    • povestea mea e simpla, desi mi-ar placea sa cred ca pot fi misterios si privat cu ascunzisuri si cotloane sufletesti neumblate de vreo iscoada a timpului meu, cu dedesubturi de abis si marote ametitoare ale vechilor miresme. puzzle-ul de care vorbesti e unul mai mare care m-a matritat si pe mine, ca intr-un insectar. arhiva sau relicvariul unor clipe ce s-au lasat traite – suntem acolo prinsi, toti, pentru a imprumuta culori unei lumi nevii, murim, incremenim si privim totul cum se dezvaluie. ce-i drept ocupam locul mastilor, al ipochimenilor, al ochilor ce ard in intunericul salii pline de naivi.
      e dificil sa spui ca traiesti daca ai uitat, demult, de omul ce zace in tine.
      cam patetic ultimul rand dar lirismul s-a produs prin mine. ne stim demult, ai dreptate, e-un an de-acum un veac de biti..

  4. Laura Driha

    Da, a trecut o vreme si la inceput nu cred ca te-am placut nici pentru o secunda. Mi-ai parut arogant pana-n varf de munte si inapoi, credeam ca esti in trecere si pe undeva cred ca speram sa fie asa. Si sincer nu-mi prea amintesc de ce, desi eu nu uit decat ceea ce-mi propun sa uit.

    e dificil sa spui ca traiesti daca ai uitat, demult, de omul ce zace in tine.
    Sa ma ierti daca imi permit sa te cert dar nu-ti dau dezlegare sa renunti la tine in fata mea. Ascunde-te de mine daca iti mai da tarcoale gandul…

  5. sa traiti tovarasa inginera o sa ma ocup de partea cu higienica mea sufleteasca proprie si personala si promit ca dupa ce voi fi creat un spatiu aseptic, adica, curat si frumos mirositor, voi fi optimist toata viata si nu voi mai srie poezie epica de dor si jale, cu mine personaj principal si in rol de june prim ;D)))
    p.s. s-a notat, cu respectul cuvenit tovarasa inginer(sic!) ;D)))

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *