Sunt ceea ce SUNT si prea putine lucruri se mai pot schimba in acest sens.
Si nici nu vreau.
[…pentru ca-s prea incapatanata ! D’aia ! ]
Good “bad choices”…
Good “bad choices”…
…sau bad “good choices”
[bineinteles, inca un post cu, despre si pentru MINE!]
Fara pretentii de perfectiune, am doleante de reciprocitate… Am nevoie de echilibru emotional si sentimente fara termen de valabilitate, de standarde cu aceleasi cote de nivel si principii cu radacini profunde…
Imi doresc pasi marunti si siguri in locul gimnasticii la barna, oricat de spectaculos si nemaivazut s-ar desfasura salturile…
Nu-mi plac jumatatile de masura, locurile secunde, firimiturile ramase de la altii, cantitatile necalitative si calitatile necantitative…
Am nevoie sa-mi creezi senzatia ca sunt de neinlocuit desi sunt constienta ca nu e nimeni asa..
Vreau chiar sa-ti fie dor cand imi spui ca ti-e dor si sa ma iubesti cand spui ca asta simti fara sa o faci din obligatie, din interes sau din obisnuinta…
Sufar de atentie caci prin venele mele curge egocentrism, plang cand ma doare si imi place sa cred ca am puterea sa renunt la lucrurile care imi fac rau. Mai devreme sau mai tarziu…
Sunt un om slab pentru ca nu-mi accept usor esecurile, judec aparentele celor care nu-mi ingaduiesc foraje sufletesti si iert mult mai putine lucruri decat cer sa-mi fie iertate…
Poate un prea complex om simplu, desi “complicat” cred ca e cuvantul cel mai potrivit, desfiintez cu lejeritate orice argument al celor care pretind ca ma cunosc, socializez usor lasand unora falsa impresie ca imi ofer oricui prietenia si devotamentul si trec destul de rapid de la iubire la indiferenta si invers…
Accept compromisuri pentru ca sunt realista, idealista pentru ca visatoarea din mine n-am murit si inca-si face planuri si uneori nefericita pentru ca ma razgandesc mai repede decat un biet copil…
Am memorie selctiva, autosugestie constructiva si probleme cu increderea in oameni caci intentiile ascunse sunt cu certitudine singurele pe care le avem cu totii…
Nu admit judecati de la persoane inferioare mie in ceea ce priveste grosimea obrazului si numarul de ani petrecuti acasa, cred in zile bune chiar daca diminetile au fost umbrite si-n sfarsiturile care trebuie sa ne bucure pentru ca vestesc incepturi…
Egocentrica ce esti :)) Dar argumentul de incheiere e super: D’aia!
Desigur Adrian… Ai perfecta dreptate ! 😛