Floarea de la tanti Lenuta…

Vlad Petreanu intreabă, Laura răspunde. CU CUvintele ei…
“Bucureştean, habar n-am cum e să trăiesc înconjurat de turişti – nimeni nu vrea să vadă oraşul ăsta în vacanţă. Aşa că vă întreb pe voi, braşovenilor, constănţenilor, sinăienilor, sighişorenilor, sibienilor sau mămăienilor , care locuiţi în destinaţii turistice:
Cum e, fraţilor?”

E groaznic! Şi asta când îi binişor. Că dacă-i rău, e prost de tot.

Şi n-ar fi aglomeraţia o problemă atât de teribilă cât pare pe cât e veşnicul război turist-băştinaş. Primul e  în vacanţă şi se plimbă organizat numai în grupuri de câte 25 pe cam toate trecerile de pietoni din oraş şi răzleţ, pe ici-colo, în mulţimi aranjate anapoda de cam câte 40-50 de cetăţeni voioşi prin locuri nesemnalizate tocmai când tu, localnic ofticat că ai parte de Marea Neagră doar teoretic (că practic te coci 8 ore minim la muncă şi după nu ai timp nici de o plaja căci intri în tură de noapte la al doilea job, iar în uichendul tău liber plouă!!) te grăbeşti tâmpit s-o iei pe soacra-ta de la coafor. Soacra isterică.

El te injura şi se urinează (ce decent scriu, nu-i aşa?!) pe claxoanele tale ca şi cânii vagabonzi pe maşina proaspăt spălată crezând că esti ofuscat pe ne-criza lui financiara şi imbecilitatea posibilitatea de a se bronza româneşte la preţuri de Tenerife, tu îl claxonezi transpirat rugându-te să ieftineasca bulgarii atât de tare serviciile pe acolo încât să plece toţi ai noştri la ai lor!

El crede că Mazăre bagă banii de la bariera de pătrundere-n ştaciune fix în buzunar, nu în concerte şi-l pedepseşte aruncând pe jos tot ce prinde, de la clasicul muc de ţigară (clasic, da?!) la celebrul muc din nas, găsit după foraje adânci în locurile unde soarele n-a ajuns să ardă. Pardon, să prajească. Tu, drept pedeapsă, la următoarele alegeri tot cu Mazăre votezi!

El crede că i se cuvine pentru că plăteşte, tu ai grijă să plătească cum nu se cuvine. Tu-i ceri bani pe gazdă când n-are de hotel cam pe la aceeaşi sumă de 3.35 stele (not all inclusive!) , el pleacă cu floarea de la tanti Lenuţa (verişoara lui maică-ta) care ţi-a incredinţat-o la nuntă drept moştenire de famelie.

Omul vine să se binedispună, tu-l aştepţi doar bine indispus. De la confraţii lui, recent retraşi de pe litoral ale căror pagube incă le contorizezi.

Dar unde-i dragoste la mijloc, cine mai numără florile din balcon?

Unul mai simpatic la stare şi mai deschis la vorbă iţi aminteşte că şi taică-tu îi ardelean şi la un pahar de pălincă uiţi toată amaraciunea. Sau măcar o arunci pe olteni, moldoveni, munteni şi te referi la toţi egal : le spui scurt MELTENI. Asta desigur că-i vina pălincii. A doua zi iţi aminteşti iar şi imbraci cuminte hainele de supărare amară pe câte-o zonă geografică pe rând şi ierţi apoi pe de-a-ntregul.

Pe Bucureşteni ii primeşti cu fast, că-s capitalişti şi simplu fapt că-s aşezaţi pe langă Casa Poporului te mângâie pe suflet de parcă ţi-ar surâde fiecare exact de la etajul II al maiestuoasei clădiri, fereastra de pe colţ. Eh, eşti un melancolic. Sau melalcoolic. Ceva p-acolo…

Dar vine toamna şi-ţi numeri bobocii şi boboacele (asta dacă ai noroc de-un bal de la liceu!), te cuprinde o tristeţe de poetrie ovidiană şi parcă ţi-e dor de forfota aia nebună a verii, de pulsul oraşului călcat de trubaduri din fragedă pruncie…

Greu, uşor? E fantastic să faci parte din comitetul de primire al grămăzimii de curioşi! Dar totuşi floarea de la tanti Lenuţa…