Depasionarea…

Cows

Care dintre voi – dragi conlocuitori de Planetă, aţi oprit nesimţitori robinetul unde s-alimenta mulţimea cu pasiune?

Nu se mai scrie d-amorul artei, nu se mai face artă din pasiune şi nici amor dacă nu-s bani. Asta ca să mă învârt în jurul celor 3 Poli (da, acum sunt 3!) promovaţi de vânzătorii reperelor de umanitate ale societăţii moderne…

Băieţii nu mai joacă fotbal pe maidane ci pe Play Station iar muşchii la picioare nu-i mai fac alergând ci şi-i construiesc la sală! Fetele încep să aibă 14 ani pe la vreo 11, când buletinul nu mai e un impediment să meargă-n club sau să devină mame şi primul lor cuvânt nu mai e „mama” ci „mascara”.

Lucrurile răsturnate cu curu-n sus (scuzaţi limbajul explicit!) au aerul normalităţii senzaţionale, comunul dimineţilor obişnuite oamenilor neafectaţi de permanenţa schimbărilor şi comoditatea proverbială „Doamne fereşte de mai rău” a resemnaţilor… Copiii sunt accidente programate, blogurile-s lectură obligatorie dată de profa de info pentru acasă şi sarmalele se cumpără la conservă.

Nu mai facem nimic din pură pasiune şi ne e atât de bine aşa că nici măcar nu puteam mima o oarecare tristeţe. Banii cumpără tot, de la piele şi oase la suflet şi vise, ieftin şi bun ca promoţiile de Sărbători din supermarket.

Ne-am modificat genetic. Prin vene nu ne mai curge nici sânge, nici dor, nici pasiune. Pentru nimic. Ne curge indiferenţă…

7 Comments

  1. in loc de intalnire cu prietenii – conferinta pe messenger
    in loc sa mergi la un teatru, la cinema – filme pe net
    nu mai stim sa purtam o discutie fata in fata si deabia astepti sa ajungi acasa sa vorbesti pe net.

  2. las ca eu mai practic plimbarile prin parc sau uneori prin ploaie, aruncari la cos (ala de basket, nu ala de mizerii), dar mai ales “vanatoare” de locuri pe care inainte nu le-am mai vazut. dar toate astea ca un om care mai si munceste uneori ;))

Comments are closed.