Avem nevoie câteodată să scriem drept tot ce gândit-am înclinat, să înfrumuseţăm cu fard mica colecţie de imperfecţiuni şi să minţim lucizi ştiind c-o să ne pară rău tocmai puţin după târziu.
Ne îmbătăm de fiecare dată cu apă chioară de izvor şi-o facem chiar şi fără să ne fie sete, murim flămânzi mâncând rahat şi mirosim a flori de mucegai şi margarete.
La mii de gânduri negre depărtare tăcem smeriţi şi ruşinaţi, ne naştem oameni ş-adormim marionete, muncim cinstit sperând c-o să murim bogaţi.
În fiecare zi râdem bolnavi de-aceia bântuiţi grav de-o speranţă, ne-apropiem magnetic de străini şi-nchidem după noi o uşă fără clanţă lăsând în urma ei, uitării, zeci de amintiri.
Nu ştim nimic, nu vrem nimic şi ne e bine. Trăim a supravieţuire rutinaţi, facem greşeli la indigouri vechi de generaţii şi ducem mici războaie cu ingraţi.
În rest doar praf de stele şi parfum, cristale neswaroskiene şi prăjituri cu zahăr brun.
Nu?
Mircea Popescu
E bine.
Mircea Popescu
“ne naştem oameni ş-adormim vedete” ? Vrea 3 silabe.
Laura Driha
Nu, adormim marionete. “Vedete” e numai unii dintre sussemnatii! 😛
dennis
mult adevar ai expus aici
Laura Driha
Multumesc frumos Dennis! Bine te-am regasit…
dennis
daca nu am fost cu gura mare pe aici, nu inseamna ca nu ti-am mai trecut pragul 😉
Laura Driha
Da, asta asa e. Dar daca mi-ai trecut pragul si eu n-am stiut nu inseamna c-ai facut bine 😛 Data viitoare mai PUTINA liniste te rog…