De ce? … pentru ca tot ceea ce e cu adevarat Bun in Viatza e ilegal, imoral sau, intr-o oarecare masura, daunator. Tie sau celorlalti… Pentru ca te afecteaza direct sau indirect, fizic sau psihic sau pentru ca uneori incalca (chiar si numai pentru cativa mm), granitele trasate de reguli impuse de societate, de un Nene in halat alb care a terminat Medicina, de adeseori uitatele norme de bun-simt, de valori morale, de prietenie…
Pentru ca "binele" este o notiune destul de subiectiva si care, datorita caracterului sau individual, se pliaza diferit in perceptia fiecaruia dintre noi… Pentru ca Minunile nu sunt pentru muritorii de rand, iar cele pe care exuberantza specifica ne permite sa le incadram aici nu dureaza mai mult de 3 zile. Sau, in cazurile cele mai fericite, un multiplu de trei… Pentru ca experienta acumulata in domeniul Renuntarii iti usureaza destul de mult sarcina, caci dupa o vreme , pana si durerea provocata de aceasta capata Paloarea obijnuintei… Suportabilitatea ei. Asemeni chipului unui om aparent sanatos asupra caruia staruie totusi o umbra de tristete pentru ca ii e sufletul bolnav…
Pentru ca la un moment dat esti nevoit sa nu te mai raportezi la tine si la nevoile tale ci la un complex de circumstante… si atunci alegi calea care ti se pare ca ar multumii pe toata lumea. Dar nicidecum pe cea mai usoara pentru tine. Nu ai cum. Caci alegi sa renunti la lucrurile care iti faceau bine, luand de la capat acelasi drum pe care ai alergat bezmetic atata vreme, in disperarea ta de a regasii lucruri si oameni, de a retraii momente si senzatii carora acum le dai drumul de buna voie. Sau ma rog, nu tocmai…
Si iei cu tine doar o bocceluta in care ai ingramadit, in goana de a-ti lua ramas bun, numai Speranta… Si te ridici strangand in pumni ceea ce Inteleptii numesc Puterea de a Merge Inainte, in ochi o Lacrima , in Suflet o urma de regret si Nostalgia frumoaselor Amintiri… Si pleci. Fara sa privesti inapoi. Doare si asa destul de tare… Drum bun! :*