1. Dăunăzi îi spuneam unei prietene dragi, că am impresia că m-am născut mai târziu decât mi s-ar fi potrivit şi că aş fi preferat mai degrabă să trăiesc în lumea secolului XIX. Unui alt prieten îi mărturiseam că încă scriu scrisori de mână, cu stiloul, îngrijit, pentru că sentimentele sunt mult mai frumos exprimate îl slova scrisă pe hârtie.
    Legat de micul tău jurnal de gânduri, mi-am adus aminte de oracolele care se împărțeau pe când eram în generală. Circulau săptămâni întregi prin toate clasele şi Doamne ce mare era bucuria când se întorceau şi citeai cu inima purice ce a scris ştiu eu mai ce fată pe care ai pus ochii.
    Dacă mi-ai lăsa loc pe marginile cărţii tale şi ar trebui să îţi scriu un cuvânt, doar unul, cuvântul meu ar fi “speranţă”

  2. Multumesc frumos Cristian!
    Imi amintesc si eu de Oracolele din scoala generala… daca scotocesc bine s-ar putea sa mai gasesc unul ratacit! (sunt un soricel de birou, nu arunc nimic!)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *