Au taiat caisul din curte. Curtea din spatele blocului unde am copilarit, caisul pe care cred ca s-au catarat macar o data, toti copiii cartierului. L-am vazut acolo zi de zi, 25 de ani. Si apoi un pic mai rar, pana cand a indraznit sa incurce niste lucrari pentru Electrica. Era copacul plantat de cea mai draga vecina dintre toate – tanti Lenuta, cand a avut primul copil. Il stiam acolo dintotdeauna si parca pentru totdeauna.
Ne-au luat un simbol, o amintire. M-a intristat vestea de parca as fi pierdut un prieten.
In seara asta plang un copac. Umbra lui, parfumul sau, povestile mele in care ramane nemuritor.
O sa-mi lipseasca furtunile de flori albe primavara.
Imi amintesc caisul din curtea voastra …..sad
Stiu Iulia. Asa cum am spus, cred ca-l stiau toti cum ne stia si el… de cand eram mici! 🙁
Multumesc frumos pentru vizita si comentariu!
>:D<
Un alt cais îi poate lua locul!
Asa e Johncristea, trebuie! 🙂
Appreciate you sharing, great blog article. Really Cool.