„ Il astepti pe
Mos Nicolae… parca mai esti copil! "
Mos Nicolae… parca mai esti copil! "
Mai sunt. Chiar daca mai toate miturile
copilariei mele au fost usor-usor desfiintate… Chiar daca am plans fara ca
cineva sa ma poata linistii cumva atunci cand l-am surprins pe tata asezand
cadourile sub brad. Acceptand ca ceea ce auzisem pe la copiii mai mari era
adevarat.
copilariei mele au fost usor-usor desfiintate… Chiar daca am plans fara ca
cineva sa ma poata linistii cumva atunci cand l-am surprins pe tata asezand
cadourile sub brad. Acceptand ca ceea ce auzisem pe la copiii mai mari era
adevarat.
Chiar
daca oamenii nu sunt asa cum mi imaginam… si prieteniile nu mai functioneaza pe
aceleasi principii… Chiar daca nu mai sunt toate albe sau negre si nuanta de compomis
e cea pe care suntem adeseori nevoiti sa o alegem…
Chiar daca ne ingropam
Visele la fel de des cum plamadim Speranta, chiar daca simple cuvinte deschid
rani si Amintirile hranesc disperarea mai mult decat alinta Sufletul..
Visele la fel de des cum plamadim Speranta, chiar daca simple cuvinte deschid
rani si Amintirile hranesc disperarea mai mult decat alinta Sufletul..
Chiar
daca am dat cadou jucariile , cartea cu Basme din care ne citea mama ca sa
adormim si saniuta cu care ne dadeam
in putinele zile in care ningea
la Constanta…
daca am dat cadou jucariile , cartea cu Basme din care ne citea mama ca sa
adormim si saniuta cu care ne dadeam
in putinele zile in care ningea
la Constanta…
Chiar
daca astazi ascult colinde pe un CD, in
loc sa le cant, chiar daca il astept pe Mos Craciun fara sa-i mai las prajituri
si lapte cald pe masuta din sufragerie, chiar daca mama nu ma mai ameninta cu
posibila lui absenta ca sa ma cumintesc…
daca astazi ascult colinde pe un CD, in
loc sa le cant, chiar daca il astept pe Mos Craciun fara sa-i mai las prajituri
si lapte cald pe masuta din sufragerie, chiar daca mama nu ma mai ameninta cu
posibila lui absenta ca sa ma cumintesc…
Chiar
daca uneori le zambesc unor oameni care nu merita nici macar o privire,
daramite un zambet, chiar daca lacrimile nu se mai rostogolesc pe obraji de
frica ca imi tradeaza slabiciunile, chiar daca am invatat ca sinceritatea nu e intotdeauna
cea mai buna solutie…
daca uneori le zambesc unor oameni care nu merita nici macar o privire,
daramite un zambet, chiar daca lacrimile nu se mai rostogolesc pe obraji de
frica ca imi tradeaza slabiciunile, chiar daca am invatat ca sinceritatea nu e intotdeauna
cea mai buna solutie…
Sunt
copil pentru ca mai pastrez ascunsa printre cotloanele fiintei mele, o farama de
Speranta… Pentru ca ma emotioneaza tot felul de lucruri marunte, cum ar fii o floare,
o scrisoare scrisa de mana, un sarut pe frunte…
copil pentru ca mai pastrez ascunsa printre cotloanele fiintei mele, o farama de
Speranta… Pentru ca ma emotioneaza tot felul de lucruri marunte, cum ar fii o floare,
o scrisoare scrisa de mana, un sarut pe frunte…
Pentru
ca ma intristeaza iernile fara zapada, casele
fara Brad de Craciun, povestile fara final fericit… Oamenii rai gratuit si intentionat,
mamele care isi abandoneaza copiii si batranii uitati ca niste piese de muzeu pentru
ca au supravietuit timpului insa nu si tehnologiei…
ca ma intristeaza iernile fara zapada, casele
fara Brad de Craciun, povestile fara final fericit… Oamenii rai gratuit si intentionat,
mamele care isi abandoneaza copiii si batranii uitati ca niste piese de muzeu pentru
ca au supravietuit timpului insa nu si tehnologiei…
Pentru
ca nu inteleg nici acum, ca si atunci, discriminarile, pentru ca gresesc de mai
multe ori decat sunt poate capabila sa iert, pentru ca rareori o ascult pe mama
ajungand intr-un sfarsit sa ii dau dreptate…
ca nu inteleg nici acum, ca si atunci, discriminarile, pentru ca gresesc de mai
multe ori decat sunt poate capabila sa iert, pentru ca rareori o ascult pe mama
ajungand intr-un sfarsit sa ii dau dreptate…
Si
mai ales… pentru ca mi-am ordonat asta seara toate perechile de incaltaminte pe
holul de la intrare… (multeeee verzi ! )
mai ales… pentru ca mi-am ordonat asta seara toate perechile de incaltaminte pe
holul de la intrare… (multeeee verzi ! )
asa se nasc conspiratiile
Da… de cele mai multe ori uitam sa fim copii. 🙂 bine totusi ca unii dintre noi isi mai aduc aminte. Sper ca ti-a umplut mosul toate perechile de incaltari… 🙂
Esti copil pentru ca e singura stare care iti ofera certitudine, iti da o liniste cum nimeni si nimic nu ti-o mai ofera, te alinta lumea altfel cand esti copil, sau simti tu mangaierile mai sincere decat sunt, daca renunti pentru cateva clipe la explicatii si justificari, te daruiesti usor unor ganduri fierbinti si ai curaj sa speri si mai ales sa visezi cu ochii deschisi atunci cand esti copil… crezi in povesti si traiesti fiecare rand din ce se intampla in jurul tau si-ti doresti din toata frumusetea ochilor tai sa le fie tuturor bine, si uite asa licurici drag, uiti de tine…uiti sa mai simti pentru tine…
Nu am cuvinte destule sau nimerie sa-ti spun cat de mult mi-a fost de folos copilul din tine, cat m-a tinut de dreapta, cat m-a ajutat sa visez, cand nu credeam ca am de ce.. Mi-ai fost aproape si ai simtit gram cu gram langa mine, ai vazut cum m-am indragostit, m-ai certat cand am plans, te-a durut ca ma doare… si asta fara sa stim cum ne sunt ochii in realitate.. Unul lucru mare si neconditionat ca asta nu-l poate face decat cineva care iubeste sa fie copil..
Multumesc licurici pentru firea ta blanda si ingaduitoare si sper ca in timp sa pot fi la fel pentru tine!
Eram si eu curioasa sa aflu daca a venit Mosu’? Dar aici nu-i nimeni acasa???
A veniiitttt… (scuze de intarziere dar doar ce m-am intors de la patinoar) A venit caci eu m-am starduit tot anul sa fiu cuminte… Si, intr-o oarecare masura mi-am castigat dreptul de a-l avea in vizita… 🙂 La voi a venit?
si totusi mos nicolae exista.ar fi fost un mare pacat sa nu vina,mai ales la voi…4 copii minunatzi.complimente pt.blog,l-am descoperit tarziu,dar mai bine mai tarziu decat niciodata.va pupam pe totzi.
până la urmă a venit?