Simpăticia – pasăre rară – nu zboară niciodată din floare-n floare şi nici cuib nu-şi clădeşte la streaşina oricui. Sau cel puţin aşa grăieşte legenda.
Nu se lasă prin testament şi nici nu se vinde la suprapreţ pe piaţa neagră deşi cumpărători s-ar aduna-n grămezi impresionante prin pieţe, pe la licitaţii şi prin mall-uri.
Simpaticii – acei bolnavi de virusul simpăticimii sunt oameni tare scumpi la condică şi dac-ar fi să-i cântărim in importanţă destul de multe vorbe dulci ar fi nevoie să înghesium într-o balanţă ca să-i răsturnăm egalăm.
Dar, cum probabil bănuiţi din titlu, sau poate dintr-o (să-i zicem) rutină a răsfoitului acestor pagini nu despre dânşii plănuiam să vă povestesc astă-seară. Da, sunt vinovată de-o momeală. Un rând de ceai cu gheaţă pentru cine s-a supărat şi încă unul de îngheţată pentru cine nu.
Sursa insipraţiunii acestor urme de cerneală virtuală nu-s autenticii-n sobiect ci fanii lor, oamenii care-i doresc până la adoraţie şi-i invidiază până la imitaţie. Proastă imitaţie ce-i drept, dar încercarea moarte n-are. Deşi sper să se inoportuneze măcar plictiseala ca să-i încetinească.
I-aş fi sunat personal, cu taxă inversă desigur, dar m-am gândit să le scriu pe blog. Am agăţat şi tag-ul „simpatic” ca să mă asigur că Google îi va duce la mine în una din căutările lor cotidiene în domeniu. Aici sunt dragilor. Şi vă aştept…
De ce? Păi să vă spun că ce vreţi voi să coloraţi în culoare parfumată miroase tot a mucegai. Simpăticimea merge mână-n mână şi mână pe şold cu alunecare spre fund cu spontaneitatea. Nu se învaţă din cărţi, reviste mondene sau pe la vreo universitate cu unifome scrobite si diplome multiplicate la indigo (d-ăla albastru care pătează!) din lipsă de tuş la imprimanta achiziţionată pe şpagă. Nu, mamele voastre v-au minţit. Şi-au făcut-o crunt! E adevărat, în viaţă simpaticii pot scăpa uşor din cele mai penibile situaţii întâlnite vreodată, îi pot face pe ceilalţi să-i iubească în 2 minute şi pot circula şi fără bilet pentru că vor scăpa oricum de amendă. Însă anti-talentele care se chinuie prea tare vor avea surpriza să afle că nu tot ce pare „simply as a kiss” chiar este aşa!
Sunt niţel deranjată la stomac de greţurile pe care mi le provoacă pseudo-simpaticii şi de aceea scriu aşa anapoda, în ordinea perfect amestecată a gândurilor rostite cu voce tare, stând cu laptopul într-o mână şi cu Furazolidonul în cealaltă, aşteptând vindecarea. Spirituală, desigur.
Dar voi frumoşilor, frumoşii mei (cam puţini în ultima vreme observ! :-P) căutători de catifea pe un pavaj de piatră nu aveţi nicio vină pentru timida mea revoltă. Aşa că vă iert dacă aţi închis pagina de la al doilea rând, într-o altă viaţă poate şi eu aş fi făcut la fel. Dar în viaţa asta eu mă iubesc cel mai tare, incredibil de tare şi de hotărât şi cred că-s aproape singura persoană care mă citeşte zilnic, ba chiar scormoneşte-n arhivă după clipe uscate-n cuvinte.
Dacă nu-i aşa poate îndrăzneşte vreunul să mă contrazică şi să-mi gâdile orgoliul! Că s-ar putea să torc de plăcere! Miaaaauuu…
Vă pup! S-aveţi dor de mine!
Strumfita în rochie de mireasă « Călin Hera. PA-uri şi mirări
[…] Laura Driha mă trage de urechi, si merit asta, că n-am zis nimic atunci când a anuntat ea că se va mărita. […]
daniel rus
eu ti-am mai zis ca nu mereu fac scandal cand ajung in zona. poate e mai bine asa, pentru ca ti-ai lua amenda zilnic pentru tulburarea linistii publice.
iubirea de sine nu ti-o ia nimeni niciodata. asa ca sunt perfect de acord cu tine.
vrei sa-ti trimit un document cu o postarede-a ta pe care am salvat-o? 😀 (sper sa nu ceri drepturi de autor, pentru ca o folosesc doar pentru mine, nu sa scot bani din ea 😛 )
Laura Driha
Mi-ai zis ca nu faci mereu zgomot, dar dupa cum vezi eu insist!
Da. da-mi mail! Sunt chiar foarte curioasa care ti-a placut cel mai tare… 😛
daniel rus
ti-am trimis 😉
Алина
Postarea mea preferata ramane “Povesti sezoniere…ale nimanui”. Si o recitesc in momente de melancolie amestecata cu un pic de furie la care se adauga un pahar de vin rosu… Imi aminteste ca viata merge inainte si ca unele lucruri, pur si simplu, n-au fost sa fie… 🙁
Mi-a placut enorm replica “Că s-ar putea să torc de plăcere! Miaaaauuu…” :)). Asta chiar as vrea sa vad/aud :))
Cap ou pas cap? 😛
Laura Driha
Alina, postarea aia e foarte aproape si de sufletul meu. Pentru mine toate sunt intr-un fel cred… altfel nu le-as mai fi scris! Ma bucur ca recitesti ceva de aici si iti face bine, indifenet care din multele mele posturi! Si iti multumesc!
Laura Driha
Daniel, am primit! Banuiam ca despre aceea este vorba. Mi-ai zis si atunci cand am scris-o ca ti-a placut tare…
Multumesc frumos pentru ca ma faci sa ma simt importanta! 🙂
daniel rus
te simti exact asa cum esti 😉
Laura Driha
Multumesc! :”>
Алина
Ok, ok… Dar cum ramane cu torsul/mieunatul? :))
daniel rus
nu a fost gîdi-gîdi suficient
Laura Driha
Miaauuuu !:P
Алина
Am sa-ti trimit pisica mea sa-ti arate cum se toarce si cum se miauna foooarte convingator :)) 😛
Алина
Off topic:
Uite ceva frumos de ascultat:
http://www.youtube.com/watch?v=ToGgBCzhdow&feature=search
Laura Driha
Alina, multumesc!
Special Koko
ai un blog award de la mn 😀
Laura Driha
Multumesc frumos Koko!
Laura Driha
Alina, pune-o pe youtube sa vada toata lumea! Nu-s egoista, vezi? :)))