Imaginatie
Mi te creionez cateodata schimonosit de dor. Cu zambetul asezat ostentativ privirii mele, ca un scut, cu toate pliurile chipului tau, cele mai frumoase riduri de expresie din cate imi amintesc, inasprite de fiecare poveste care ti-a apartinut fara sa-i apartin, de fiecare rasarit cu dimineti straine.
In imaginatia mea iti lipsesc cateodata. Cateodata, macar o data-n zi. Si toate zambetele mele iti sunt, in mod curios, dureroase aduceri-aminte. Cauti rascolind flamand tot ce-am iubit la tine, tot ce ti-am scris si nu ti-am spus. S-a stins de-atata vreme gandul meu spre tine c-ai uitat ce ma faceai sa simt. Si acum te cauti in mine. In mine, cea de atunci.
Te intrebi daca ma-ntreb, ti-e dor sa-mi fie dor. Si-ai vrea, ca un copil alintat ce esti, sa-mi redevii obsesie, sa ma bantui, iar absenta ta sa-mi fie motiv de razboi. Fizic, sufletesc, semantic.
In locul ala din viitor in care te intalnesc din cand in cand, iti pare rau. Si mie mi pare bine ca-ti pare rau. E locul ala din mintea mea, de candva, in care toate sunt asa cum trebuie sa fie. Cum vreau eu sa fie, ca sa fiu extrem de sincera.
Cel mai probabil insa, n-o sa fie asa. E doar in imaginatia mea.
