Bastonul
Nu mi-a părut niciodată neajutorat.
Un om în etate pe care nu l-am simțit niciodată bătrân, un exemplu de putere, de înțelepciune, un bărbat care a crescut singur 4 copii dar care nu s-a plans niciodata ca ii e greu.
Astazi a purtat prima data baston. Nu stiam ca are, nu credeam ca o sa il vad vreodata sprinjindu-se intr-unul.
Tendoanele care-l supara i-au dat precis de furca daca n-a gasit alta varianta. Sunt sigură că gestul în sine nu i-a fost ușor.
M-a induiosat teribil imaginea acestui om mare (din foarte multe puncte de vedere!) pe care il respect imens si a carui suferinta m-a durut astăzi aproape fizic. Sper sa-i fie temporar neajunsul.
Randurile astea nu-s despre bătrânețe. Sunt despre oamenii care nu se plâng niciodată. Cei mai admirati dintre pământeni.
