Un alt nivel
Maine e ultima zi de munca la actualul sediu al firmei unde lucrez. Ne mutam cu totii, colegi mai vechi si mai noi, la un alt nivel. La propriu si la figurat, o sa privim lumea de sus. De la etajul 2 mai exact, intr-o locatie faina, mai mare, mai frumoasa, mai aerisita. Where the wild roses grow, vorba cantecului.
Sunt, asa cum banuiti probabil, usor melancolica. Au trecut 3 ani si 3 luni de cand lucrez oficial ca inginer si biroul de la care imi iau la revedere maine e cel unde mi-am inceput ucenicia, asa cum va scriam aici, plina de emotie. E prima mutare la care particip direct si-mi imaginam ca faza aia din filme – cand iti pui intr-o cutie tot ceea ce personalizeaza biroul tau si pleci, nu se va intampla niciodata. Nu mie.
Ei bine, m-am inselat. Maine plecam. Schimbam panorama, atitudinea, karma. For the best!
N-o sa-mi lipseasca nimeni si nimic caci plecam impreuna, ba chiar asteptam si colegi noi. Si suntem toti inca tineri si frumosi, deci povestea merge mai departe cu aceeasi energie. In afara de echipa insa, totul o sa fie altceva. Mai spatios, mai luminos, mai “inviting and outgoing”. Dupa “chipul si asemanarea” noastra. Sunt sigura ca o sa fie minunat si ca “Peripetiile Laurei intr-ale ingineriei” continua. Asa ca ramaneti aproape, there’s more to come!
Wish me luck! Schimbarile sunt bune cand le primesti cu inima deschisa, nu?
Voi cand ati trecut ultima data prin asa ceva?