Laura Driha

Pavaj de Catifea

  • A few words…
Pavaj de Catifea

Scrisoare

O autoadresata

February 18, 2014 by Laura Driha 2 Comments
Tweet
Follow me

(Încă una)

Pentru toți oamenii
Care te sfătuiesc să scrii,
Pentru aceia care-ți provoacă și înmulțesc zâmbetele, 
Pentru cei care te găsesc complementară sufletește
Și nu-ți risipesc esența în soluții diluate c-o nulitate asumată, 
Pentru ei toți, 
Nu renunța niciodată.

Pentru cei care zdrobesc aparențele 
Căutând profundul definițiilor ce te compun
Și găsindu-le, îți rămân aproape
Pentru puținii care înțeleg
Că simți și crești diferit
Pentru ei toți, 
Schimbă-te întotdeauna în mai bine.

Iar celorlalți, 
Cei care nu-ți știu și nici nu-ți caută
Gândul bun
Lasă-le bucuria ignoranței și
timp să regrete că nu te-au cunoscut
Numai știindu-te. 

Posted in: Alta Catifea..., Scrisori Tagged: randuri, Scrisoare, versuri

O rugaminte

May 21, 2013 by Laura Driha Leave a Comment
Tweet
Follow me

           Pentru că oamenii pe care-i iubeşti şi cărora le dăruieşti o părticică din tine te definesc ca suflet, cu puterea dumnezeiască de-a te închega sau de-a te dezintegra deopotrivă, ai grijă cui iţi dăruieşti zâmbetul.

          Unii îţi vor imprăştia măruntaiele păsărilor de pradă şi prea puţini se vor apleca să ţi le adune. Deşi le-ai reconstruit cu mâna ta, de atâtea ori, furtuna altora. Le-ai luat intru înţelegere şiragul de frustrări şi le-ai demontat cu iscusinţă, le-ai vindecat cu blândeţea omului naiv, cu încrederea copilului uitat mare.

         Fără explicaţii, fără răspunsul întrebărilor nepuse, fără regrete. N-au să te mai ştie toţi când le e mai bine, n-au să te găsescă  mai devreme de când le va fi prea rău. 

          Nu-i simplă niciodată selecţia naturală, dar dacă n-ai să-i asortezi gândului tău frumos au să-ţi piardă optimismul prin noroaie vâscoase, iţi vor şterge strălucirea, te vor abandona unei amintiri. 

          Primeşte rugămintea mea de a îţi conserva pasul drept, gândul curat, inima deschisă. Păstrează numai ce te îmbogăţeşte spiritual, adună mereu în jurul tău oameni care să-ţi fie oglindă.  Ca să fii fericit!

 

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Prieteni, Scrisoare, suflet

Stiam

August 9, 2012 by Laura Driha Leave a Comment
Tweet
Follow me

                                  Stiam.

 

                             Radeai prea tare la glumele mele. La toate glumele mele. Si-ti placea sa ma auzi razand. Iti placea sa ma auzi.

                          Incepusem sa-ti lipsesc. Eram prilej de zambet cotidian, de nesfarsite conversatii, incepusei sa-mi fii mai mult, incepusei sa-mi fii tot.  Tot ce nu vroiam. Tulburator de echilibru,  de relatii sociale, de mine. Cel mai tare ma tulburai pe mine, transformandu-ma.

                         Imi placea sa te aud. Imi placea ca ma faceai sa rad. Imi placeai.

                       Mi-a fost frica de mine, de tine, de noi. Acest “noi” pe care il ghicisera toti, demult, dinainte ca pana si noi sa ne-o recunoastem deschis. Sa ne-o recunoastem noua insine, individual. Ca reciproc n-am avut niciodata curaj.

                        Pana azi. Am vrut sa-ti spun ca stiam, dar m-a speriat – ca si pe tine probabil – tot ce-am  fi putut sa fim.

                       

                        Stiam. Iar acum stii si tu.

 

 

Posted in: Scrisori Tagged: eu, Laura Driha, Scrisoare, tu

O autoadresata, de acum 5 ani

June 25, 2012 by Laura Driha Leave a Comment
Tweet
Follow me

Daca ti-ai putea scrie ceva care sa-ti soseasca in mail peste fix 5 ani de la momentul trimiterii, ce ti-ai scrie?

Proiectii despre cum credeai c-o sa ajungi, cronici ale prezentului, ceva ce iti doresti sa nu uiti?

Ca o capusla aruncata in viitor, acum iti poti lansa randurile, gandurile, temerile si dorintele fix catre tine, sperand c-o sa te gasesca poate  mai intelept, mai implinit, mai curajos si cu siguranta, total surprins. Cu putin noroc o sa uiti c-ai trimis-o, caci trimiti – nu-i asa? – cel putin  zeci de mailuri pe zi si-o sa-ti fure un zambet recitind ce-ai scris!

Va puteti trimite o scrisoare care sa ajunga inapoi la “andrisant” peste fix 5 ani, chiar aici.

Ne vedem in 2017, sa vedem ce-am dus la bun-sfarsit!

Posted in: Alta Catifea..., Scrisori Tagged: capsula timpului, Scrisoare, scrisoare spre viitor, viitor

Sclisoale

November 29, 2010 by Laura Driha Leave a Comment
Tweet
Follow me

Dlagă Moşule,

Iti scliu destul de lal (cum bine cunoşti!) si plobabil clezi că şi anul acesta o să-ti cel cine ştie ce ciocolată imensă sau vleo căciuliţă cu ulechi de len, dal nu, anul ăsta nu.

Am plimit deja tot ce-am visat, toată lista aia decolată cu inimioale pe cale am tlimis-o anul tlecut, toate dolinţele de Anul Nou şi chial un pic peste. De aceea, sple sustinelea bunului meu lenume şi-n ciuda apalenţelor de egoistă anul acesta lândulile mele sunt pentlu alcineva.

Te log să le aduci Corneliei şi lui Vali o nuntă ca-n poveşti şi-o viaţă împleună cololată cu voie bună, lui Adrian lăbdarea necesală să mă iubească ca-n plima zi până la adânci bătlâneti, pălintilor noştri inimă putelnică căci nu-i uşol când tlebuie să-ţi laşi puii să zboale, lui Marius aceeaşi adolabilă stale de spilit şi lui Sergiu putere. În desagă să pui zâmbete multe şi zile minunate pentlu Iulian şi Nicoleta, culcubee şi-n zilele fălă ploaie pentlu Luminiţa şi Radu, linişte multă şi dol puţin dlagelor noastle cale vol fi depalte de sălbătoli – Ima, Crina, Rozzi şi Ginut, timp flumos şi vleme bună dlagilol blaşoveni, în special lui Bogdan M. şi fainilor noştri velişori Mino şi EL COUZIN, vin fielt şi patine ascuţite cavelerului de male onoale Alex şi, nu în ultimul lând, călti bune pentru scumpii nostri palteneli de pokereală.

Ioanei dă-i culajul cel de pe ulmă şi răzgândeala necesală să se leapuce de sclis, lui Călin celebla inspilaţie, lui Teo cele mai flumoase colinde şi lui Cristi cleioane ascuţite să-şi poată imoltaliza cololat gândulile… Mariei dă-i muze geneloase să poată reinventa noţiunea de flumuseţe, doamnei M. acelaşi înconfundabil umol şi tuturor dlăguţilor pe care îi citesc şi ştiu asta, dar mai ales celol cale nu ştiu… un Decemblie de Poveste!

Celol pe care poate-i uit acum dă-le amnezie sau măcal putelea să mă ielte şi tutulor, dar tutulol… dă-le iubire! Dă-le ce-şi dolesc, ce-i face feliciti, da-le buculia cale să le zâmbească şi-n plivili, dă-le povesti de neuitat…

Plietenilor de pe Pavajul de Catifea dă-le răbdare să mă supolte şi culaj să revină!

Poti Mosule, poti?

Multumesc tale-tale-tale mult…

Laula

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Mos Craciun, Scrisoare

Batrana dorinta

June 4, 2010 by Laura Driha Leave a Comment
Tweet
Follow me

Mi-ar plăcea să scriu o carte. O carte care să nu-mi poarte numele şi care să nu aibă titlu, ca o scrisoare fără destinatar, fără expeditor. Mi-o imaginez scrisă de mână – pentru că n-au învăţat calculatoarele încă să redea emoţia sentimentelor cum ştie de atâta vreme să o facă stiloul, îmbrăcată în catifea verde şi „editată” într-un singur exemplar. O visez răsfoită de curioşi, împrumutată sub legământ de grijă şi uitată poate într-un cufăr vechi, moştenire neştiută pentru viitorime…

Mi-ar plăcea să păstreze paginile ei amprenta zilelor mele colorate cu creioane de ceară şi rândurile niciodată perfecte, caricatura personalităţilor multiple închise-n fiinţa mea şi reminiscenţele jumătăţii nebune a unei perechi de gemeni…

Aş scrie oricui, despre orice, în umbra anonimatului generos lăsându-mi la dospit şi greşeala, şi curajul!

În notele de subsol aş coase un goblen sau poate m-aş juca cu plastilină, aş râde zgomotos şi-aş desena inimioare sau poate mi-aş prinde în cârlige gândurile şifonate de-un optimism condamnat la moarte.

N-aş şterge nimic, n-aş rupe nicio amintire, aş lăsa margini late pentru cei ce-ar vrea să-mi scrijelească un cuvânt şi-aş aştepta, cuminte, ca-n drumul său răzleţ prin lume, micul jurnal universal să se întoarcă tot la mine…

Voi ce mi-aţi scrie?

Posted in: Alta Catifea..., Scrisori Tagged: Carte, Catifea, Scrisoare

Noi am pierdut. Voi… ce faceti?

July 20, 2009 by Laura Driha Leave a Comment
Tweet
Follow me

Orice alte cuvinte sunt de prisos. Tac. Tu ascultă…

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=md6HPoCigJg&hl=en&fs=1&rel=0&color1=0x234900&color2=0x4e9e00&border=1]

Şi sper să-mi spui apoi că te-au durut adevărurile  lui Tudor noastre,  ca să ştiu c-ai înţeles…

Posted in: Almost Wrong, Alta Catifea... Tagged: Adolescent, Scrisoare, Tudor Chirila, Vama

LIKE!

Facebook

Primeste Email cand scriu!

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Ciripesc si la…

Follow @lauradriha

Recent Posts

  • La Pașapoarte, birjar!
  • Fericirea nu-i așa mișto cum umbla vorba-n sat
  • Întâiul întâi Iunie
  • Umanitara Amzacea – din dragoste pentru copii
  • Post-scriptum

Search

Recent Comments

  • Stanciu Andreea on Alte limite
  • Laura Driha on Giveaway
  • Laura Driha on Giveaway
  • Laura Driha on Giveaway
  • Laura Driha on Alte limite

Login

  • Log in
  • Entries RSS
  • Comments RSS
  • WordPress.org

Copyright © 2019 Laura Driha.

Lifestyle WordPress Theme by themehit.com