Urmărește-mă plecând
Urmărește-mă plecând.
O fac mereu c-o grație aparte
Cu o eleganță atent studiată
Și c-un regret sugrumat
Că-s aproape un spectacol de suferință expusă cu exhibiționism,
Un tablou cu genunchi împleticiți
Și zâmbet surd.
Urmărește-mă plecând.
Te-aș putea învăța să-ți aduni sufletul în mănunchiuri defecte
Și să-l înghesui în bagaje fragile
Perfecte pentru gări pustii
Și drumuri lungi din drumuri scurte.
Urmărește-mă plecând.
Mă voi întoarce de un miliard de ori
Oferindu-ți șansa să mă oprești
Ca pe un cadou a cărui însemnătate sper să n-o dibuiești
Niciodată prea târziu.
Urmărește-mă plecând.
O voi face de prea multe ori în scris
În urlet sau în răzvrătire
Și prea puține-n mine.