Dorinta
O mai veche dorinţă…
“Să iasă Soarele
Să usuce Tăcerea
S-o sufoce până izbucneşte
În râuri gălăgioase de glasuri
De copii.
Să danseze Vântul
Până ameţesc valurile Mării
Până încărunţesc bruneţii
Şi tâmplele lor argintii
Rescriu poveşti.
Să şteargă Ploaia
Toate Amintirile
Dar să ierte cu precădere
Urmele de cretă din asfalt
Şi bătrânii.
Să numere Timpul
Toate Greşelile
Şi să le strângă-n cufere
Uitate dinadins
Pe fundul oceanelor.
Să îngroape Pământul
Tot Trecutul
Şi să crească ghiocei
Numai peste averile
Spirituale.
Să coloreze Curcubeul
Tot griul Gândului
Şi să imbujoreze obrazul necredinciosului
Cu roşul
Lalelelor de Mai.
Să-nveţe Toţi
Să mintă, să fure
Să lupte, să piardă
Şi să le pară rău
În numele Iubirii.”