Mizerabilii…
Am o obsesie pentru curaţenie – moştenită de la bunica, una pentru ordine, capătată pare-se de la zodia ce se întâmpla să fie în ziua când s-a hotarat mama să se grabească a-mi face cunoştinţă cu Lumea De Dincolo de Burtică – la 7 luni în loc de 9! şi-apoi mai am un dezgust teribil pentru oamenii îndeajuns de nesimţiţi să nu găsească de un cretinism notoriu faptul că-s mizerabili. Mno, astea-s ale mele. Şi asta aşa, fără să mă întind la vorbă de defectele cu care mă asortez, că nu mai terminaţi de lecturat până maine seară!
Fără să mă refer la categoria mea preferată de oameni : aia impuţiţi sufleteşte, rămăşiţe umane care-şi potolesc setea într-o baltă de noroi, astăzi scriu despre acei impuţiţi care cred că e prea scumpă maşina lor ca să pună chiştoacele în scrumiera din bord şi nu e loc în ditamai mastodontul de maşină pentru o punguţă în care să depoziteze temporar un pet de suc sau ambalajul de la batoanele sugar-free. Ei bine dragilor, pe aştia nu ii înghit nici cu o tonă de lămâie.
Dacă eram un pic mai prost crescută i-aş fi lăsat duduii ăleia care a aruncat astăzi chiştocul pe geam o urmă frumoasă de cheie pe capotă. Să se asorteze cu existenţa ei liniară : somn de frumuseţe – sex pe bani- şoping din banii ăia – şedinţe de masaj şi tratamente faciale ca să mai agaţe vreun prost – sex pe bani din nou- şoping la sfârşit şi iarăşi somn de frumuseţe. Desigur, cu pauze de ţigară înainte, după şi în timpul unora dintre aceste activităţi. Asta bineînţeles dacă nu o apucă pofta de tutun în timp ce e pe bulevard, trage un fum – două că ţigările alea slim mai mult nu scot şi-apoi aruncă pe jos mucul pentru că e atât de scurt încât există pericolul să-i intre sub manichiura falsă şi să-i strice modelul cu sclipici. Aşa că orice posibilitate trebuie indepărtată.
Uneori îmi pare rău că nu-s mai impulsivă, să le dau idioţilor ceea ce merită deşi, astăzi mi-a ieşit cât de cât uimirea pe gură şi nu m-am putut abţine să-i spun „Aşa faci ş-acasă duduie?” . Dacă o vedeaţi cum se uita la mine… Şi-mi zice: „Da, şi acasă şi oriunde!” Am crezut că înnebunesc de ciudă că nu trăim şi noi într-una din ţările alea civilizate de care povestesc ăi mai plimbaţi ca subsemnata, să-şi fi luat papuşa aia o amendă de-şi anula lejer câteva şedinţe de solar.
Unde eşti tu Legislaţie când idioţii nu ne poluează numai estetic şi fonic ci işi lasă amprenta de împuţiţi oriunde merg, cam cum se pişă câinii pe orice copac vechi şi nou…
Ce rost are măi simpaticilor să mai daţi banii pe cremă când puteţi fi siguri că la o asemenea atitudine, noi vă umplem generos de flegmă?
Hai că până la urmă tot la economiile voastre mă gândesc, vedeţi? Gunoaielor…