Jumatate de an
Citesc mai mult decat scriu si de cele mai multe ori scriu doar cand ma doare ceva. Cel mai adesea sufletul caci este, se pare, cea mai bolnava particica care ma compune. Din fericire.
Lipsa randurilor de pe Pavajul de Catifea nu coincide integral cu lipsa forajelor sufletesti, a framantarilor interioare sau a razvratirilor anonime impotriva unor idealuri cu care v-am obisnuit ci este, pe undeva, chintesenta unui echilibru emotional dobandit greoi, cu pasi mici si uneori neclari, o liniste asumata si savurata in tacere, de teama sa n-o tulbur.
O matrasesc astazi, perfect constient, raspunzand pozitiv unui gand ordonat frumos si constructiv de-o fata pe care mi-ar placea s-o cunosc si personal candva. Emilia.
Declicul s-a produs la mine cu postarea de azi, mai exact cu fraza care m-a lovit ca un toc de usa, fix in frunte:
Ei bine dragilor, am imbatranit cu folos. Mi-am luat inima in dinti si m-am cocotat in varful prioritatilor mele, fara pic de remuscare.
Am inceput cu cateva detalii fizice. Am renuntat la carne prin Decembrie, am reintrodus pestele in Martie caci o dieta minune (DUKAN) propunea rezultate de nerefuzat, m-am apucat de sport din Februarie si am legat o stransa prietenie cu sauna uscata tot cam de pe atunci. Treaba asta m-a costat ceva peste 10 kilograme in minus, vreo tona de incredere in sine redobandita, o garderoba noua si chinul de-a “suporta” complimente zilnice! Va dati seama, pura tortura! Asta ca sa rezum peste 5 luni de eforturi sustinute, de “Hai ca o sa fie bine” repetat cu stoicim in punctele critice, de cautatul unei directii sanatoase ca mod de viata, gasitul si pastratul ei cu religiozitate.
Nu-i treaba simpla (unii dintre voi stiu la ce ma refer) mai ales cand vrei rezultate rapide, cand ai incercat deja multe alte solutii in aceasta directie si majoritatea au dat gres si cand aproape niciunul din cunoscutii tai nu credea ca o sa reusesti. Nu pentru ca n-ai avea determinarea s-o faci ci pentru ca nu e prima data cand te avanti cu incredere si esuezi lamentabil.
Abia cand au reintrat in normal lucrurile pe acest fagas am realizat ca nu mi-am mai lasat timp pentru alte dureri consumatoare de energie, de timp si irecuperabile resurse sufletesti. Cine a zis, bine a zis! Minte sanatoasa in corp sanatos!
Am gasit echilibrul emotional cautand unul fizic, mi-am dat vreme sa fiu exemplu pozitiv si m-am redescoperit fara sa caut neaparat ceva nou in mine.
Mi-am redistribuit atentia oamenilor cu zambete ce ma incarca cu energie, i-am lasat sa stie o noua Laura, versiunea imbunatatita. Varianta optimista, curajoasa, puternica. Si limitand accesul multimii la unicitatea pentru care ma iubesc doar unii, am invatat lectia selectiei naturale si regulile corecte ale jocului.
Ascult mai multa muzica si din ce in ce mai faina. Dorm mai putin dar recuperez periodic, mananc mai sanatos si rad, neschimbat, ori de cate ori am ocazia. Ma mentine tanara si nebuna, fix cum sper sa incaruntesc cat mai tarziu!
A trecut doar jumatate de an din 2013 si desi suna a cliseu, sunt un alt om. Dar decizia a venit din mine, am vrut-o si-am construit-o cu o incapatanare care s-a dovedit a fi benefica. Mie in primul rand si apoi, tangential, celor din jurul meu. Dar probabil ca n-as fi realizat asta pana pe la bilantul de sfarsit de an daca nu era postarea cu pricina.
Multumesc Emi!
Duc gandul si provocarea mai departe! Cine stie ce gasiti in voi? Va poate duce pe noi culmi ale succesului! Asadar, ce ati facut pentru voi in aceasta jumatate de an?
