Laura Driha

Pavaj de Catifea

  • A few words…
Pavaj de Catifea

Foraje Sufletesti

Jumatate de an

July 3, 2013 by Laura Driha

          Citesc mai mult decat scriu si de cele mai multe ori scriu doar cand ma doare ceva. Cel mai adesea sufletul caci este, se pare, cea mai bolnava particica care ma compune. Din fericire.

           Lipsa randurilor de pe Pavajul de Catifea nu coincide integral cu lipsa forajelor sufletesti, a framantarilor interioare sau a razvratirilor anonime impotriva unor idealuri cu care v-am obisnuit ci este, pe undeva, chintesenta unui echilibru emotional dobandit greoi, cu pasi mici si uneori neclari, o liniste asumata si savurata in tacere, de teama sa n-o tulbur.

         O matrasesc astazi, perfect constient, raspunzand pozitiv unui gand ordonat frumos si constructiv de-o fata pe care mi-ar placea s-o cunosc si personal candva. Emilia.

         Declicul s-a produs la mine cu postarea de azi, mai exact cu fraza care m-a lovit ca un toc de usa, fix in frunte:

„Și-acum vin eu, realistul, și te pun la un exercițiu de introspecție. Ce-ai facut pentru tine in jumatatea asta de an care tocmai s-a incheiat?”

        Ei bine dragilor, am imbatranit cu folos. Mi-am luat inima in dinti si m-am cocotat in varful prioritatilor mele, fara pic de remuscare.

         Am inceput cu cateva detalii fizice. Am renuntat la carne prin Decembrie, am reintrodus pestele in Martie caci o dieta minune (DUKAN) propunea rezultate de nerefuzat, m-am apucat de sport din Februarie si am legat o stransa prietenie cu sauna uscata tot cam de pe atunci. Treaba asta m-a costat ceva peste 10 kilograme in minus, vreo tona de incredere in sine redobandita, o garderoba noua si chinul de-a “suporta” complimente zilnice! Va dati seama, pura tortura! Asta ca sa rezum peste 5 luni de eforturi sustinute, de “Hai ca o sa fie bine” repetat cu stoicim in punctele critice, de cautatul unei directii sanatoase ca mod de viata, gasitul si pastratul ei cu religiozitate.

        Nu-i treaba simpla (unii dintre voi stiu la ce ma refer) mai ales cand vrei rezultate rapide, cand ai incercat deja multe alte solutii in aceasta directie si majoritatea au dat gres si cand aproape niciunul din cunoscutii tai nu credea ca o sa reusesti. Nu pentru ca n-ai avea determinarea s-o faci ci pentru ca nu e prima data cand te avanti cu incredere si esuezi lamentabil.

          Abia cand au reintrat in normal lucrurile pe acest fagas am realizat ca nu mi-am mai lasat timp pentru alte dureri consumatoare de energie, de timp si irecuperabile resurse sufletesti. Cine a zis, bine a zis! Minte sanatoasa in corp sanatos!

      Am gasit echilibrul emotional cautand unul fizic, mi-am dat vreme sa fiu exemplu pozitiv si m-am redescoperit fara sa caut neaparat ceva nou in mine.

            Mi-am redistribuit atentia oamenilor cu zambete ce ma incarca cu energie, i-am lasat sa stie o noua Laura, versiunea imbunatatita. Varianta optimista, curajoasa, puternica. Si limitand accesul multimii la unicitatea pentru care ma iubesc doar unii, am invatat lectia selectiei naturale si regulile corecte ale jocului.

          Ascult mai multa muzica si din ce in ce mai faina. Dorm mai putin dar recuperez periodic, mananc mai sanatos si rad, neschimbat, ori de cate ori am ocazia. Ma mentine tanara si nebuna, fix cum sper sa incaruntesc cat mai tarziu!

           A trecut doar jumatate de an din 2013 si desi suna a cliseu, sunt un alt om. Dar decizia a venit din mine, am vrut-o si-am construit-o cu o incapatanare care s-a dovedit a fi benefica. Mie in primul rand si apoi, tangential, celor din jurul meu. Dar probabil ca n-as fi realizat asta pana pe la bilantul de sfarsit de an daca nu era postarea cu pricina.

            Multumesc Emi!

          Duc gandul si provocarea mai departe! Cine stie ce gasiti in voi? Va poate duce pe noi culmi ale succesului! Asadar, ce ati facut pentru voi in aceasta jumatate de an?

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Dieta Dukan, Emilia, Foraje Sufletesti, jumatate de an

Rataciri

April 14, 2012 by Laura Driha

De Sarbatori mi-e cel mai dor de tine. De Sarbatori si-n fiecare zi, desi mint tot mai des c-am sa te abandonez trecutului fara efort, fara regrete.

Si ma urasc pentru asta. Pentru ca n-am cuvant si respect pentru sine, pentru ca n-am invatat nici astazi cum se rup scandurile unui pod sufletesc si se lasa apelor drept ofranda si pentru ca te-am lasat, absolut constient, sa supravietuiesti dezamagirii mele.
 

Astept sa mi se stearga amintirea ta inca palida si reintorcandu-ma la mine, sa-mi fie liniste. 

Nu, nu mi-e dor de tine. De fapt mi-e dor de mine. De tot ce n-am mai stiu sa fiu de cand amprenta ta mi-a impregnat aura, de zambetul pe care nu ti-a fost mila sa-l mazgalesti.

Mi-e dor de mine. 

Imagine

Posted in: Alta Catifea... Tagged: F, Foraje Sufletesti, Laura Driha

Niciodata

April 7, 2009 by Laura Driha


N-am să fiu niciodată singură. Pentru că în jurul meu nu-s chiar  puţini cei  care mă iubesc…  Şi i-am lipit oricum cu aracet ca să nu plece niciodată.

N-am să mai trec peste buna crestere nici dacă josnicia celuilalt îmi merita dispreţul şi-am să-i ofer nefericitului şi-aşa prea scumpa mea indiferenţă. Drept cadou.

Zâmbetului meu  i se va oglindi oricând un altul  pentru c-am fost învăţată să-mi las şi loc de “Bună ziua” şi n-am să mai ofer respect decât acelora ce şi l-au câştigat.

N-am să plâng niciodată singură, pentru că îmi vor reproşa cât de urât mi s-a întins machiajul toti cei care mă vad frumoasă şi n-am să uit că sunt ceea ce sunt pentru c-am vrut mereu să fiu Eu însămi.

N-am să iert ce n-aş putea să-i cer şi altuia să-mi ierte şi n-or să-mi mişte niciun fir de păr durerile de spate ale oamenilor fără coloana vertebrală.

Am să privesc superior orice purtător de false valori morale şi-am să urechez, probabil că mai mult în scris, orice gest de-o adâncă mârlănie şi-o superficială educaţie.

Şi toate astea pentru c-am promis.

Iar promisiunile nu mi le încalc niciodată…

Posted in: Scrisori Tagged: Foraje Sufletesti, One Neuron Stories..., Unor "Simpatici", Unor VEVERITZE

Daca poti…

March 1, 2009 by Laura Driha
 

 

 

 

 

Incearca tu sa ingramadesti Primavara in cuvinte… Gaseste tu stralucirea  soarelui de Martie, alege  verdele potrivit…

Imortalizeaza tu dimineata asta a mea, povesteste-le cum imi arata astazi zambetul…

Incearca tu sa ingramadesti Primavara in cuvinte… Gaseste tu stralucirea  soarelui de Martie, alege  verdele potrivit…

  Imortalizeaza tu dimineata asta a mea, povesteste-le cum imi arata astazi zambetul…

Daca poti, explica tu nebunia nascuta din Fericire, justifica-mi tu exuberanta… 
 
 Spune-le cum am regasit o veche Laura, cum am invatat din nou sa fiu eu… 

 Coloreaza daca poti caldura unei stari de spirit si-apoi inchide intr-o  rama alba frumosul tablou… 

 Pune filmul vietii mele si da-i Oscarul pentru optimismul  contagios  al personajului principal, asculta aplauzele putinilor spectatori si povesteste-le cat inseamna pentru mine… 

 Aseaza  tu cate un ghiocel in palmele asprite de Iarna izgonita de Soare, invita-i sa ne amintim impreuna ca Iubirea vindeca tot…
 

 

Va multumesc dragii mei. Sa aveti o primavara minunata… Cum va e sufletul !

  

 

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Child inside..., Foraje Sufletesti, Wish list..., Words

Moartea omului bun…

February 22, 2009 by Laura Driha

Nu, nu e nemuritor.
Iar bunătatea, ca şi optimismul şi tinereţea tenului, se  deteriorează treptat, odată cu viaţa…

Decesul intervine lent. Insă nu dureros. Afacerea fiind neprofitabilă, falimentul se instalează comod cu o rapiditate neobişnuită.

Răutatea îndurată într-un mănunchi de ani înăspreşte obrazul omului bun cu nonşalanţa vântului rece de iarnă, fără să-i pese de nefirescul transformării sau de iremediabilul său caracter…

Omul bun se stinge într-un corp care încă mai respiră ca  exilatul  pe-o Insula Pustie, fără să-i plângă nimeni ultimul cuvânt, fără să aibă cui să-i lase marea sa avere…

Pleacă singur.
Rănit, suferind, descurajat. Realist. Pleacă pentru ca e obosit. Işi târăşte
picioarele dezamăgit că nu i-a descifrat nimeni paşii, că n-a vrut nimeni  să-i danseze tangoul…

Omul bun moare trist.

Şi-n urma lui rămâne  singurul cu adevărat educat să supravieţuiască…

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Foraje Sufletesti, One Neuron Stories..., Ramasite Umane, Soulstorm..., Unor "Simpatici", Words

DAN SPATARU-ITI PARE RAU

October 12, 2008 by Laura Driha

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=15E8nIS7c2I]

Dan Spataru – Iti pare rau

Iti pare rau si-mi ceri impacarea
Crezi ca-i usor sa-mi uit supararea
Nu stii ce aripi mi s-au frant
Ca nu am vrut sa ma mai vezi plangand.
Iti pare rau si-mi ceri impacarea
Dar n-ai citit in inima mea
Cata iubire si durere a purtat in ea.
Te intorci si-mi spui ca-ti pare rau
Dar te intorci de dragul tau.
Pentru ce-ti pare rau?

Iti pare rau si-mi ceri impacarea
Dar n-ai citit in inima mea
Cata iubire si durere a purtat in ea.
Te intorci si-mi spui ca-ti pare rau
Dar te intorci de dragul tau.
Pentru ce-ti pare rau?
Pentru ce-ti pare rau?
Pentru ce-tï pare rau?

Iti pare rau si-mi ceri impacarea
Crezi ca-i usor sa-mi uit supararea
Nu stii ce aripi mi s-au frant
Ca nu am vrut sa ma mai vezi plangand.
Iti pare rau si-mi ceri impacarea
Dar n-ai citit in inima mea
Cata iubire si durere a purtat in ea.
Te intorci si-mi spui ca-ti pare rau
Dar te intorci de dragul tau.
Pentru ce-ti pare rau?

Iti pare rau si-mi ceri impacarea
Dar n-ai citit in inima mea
Cata iubire si durere a purtat in ea.
Te intorci si-mi spui ca-ti pare rau
Dar te intorci de dragul tau.
Pentru ce-ti pare rau?
Pentru ce-ti pare rau?
Pentru ce-tï pare rau?

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Foraje Sufletesti

Lost

October 1, 2008 by Laura Driha

Ascult-o ! E atat de adevarata.. De perfecta !

Michael Buble – Lost

I can’t believe it’s over
I watched the whole thing fall
And I never saw the writing that was on the wall
If I’d only knew
The days were slipping past
That the good things never last

That you were crying

Summer turned to winter
And the snow it turned to rain
And the rain turned into tears upon your face
I hardly recognized the girl you are today

And God I hope it’s not too late
It’s not too late
‘Cause you are not alone
I’m always there with you
And we’ll get lost together
Till the light comes pouring through
‘Cause when you feel like you’re done
And the darkness has won
Babe, you’re not lost
When your worlds crashing down
And you can’t bear the thought
I said, babe, you’re not lost

Life can show no mercy
It can tear your soul apart
It can make you feel like you’ve gone crazy
But you’re not
Things have seem to changed
There’s one thing that’s still the same
In my heart you have remained
And we can fly fly fly away

‘Cause you are not alone
And I am there with you
And we’ll get lost together
Till the light comes pouring through
‘Cause when you feel like you’re done
And the darkness has won
Babe, you’re not lost
When the worlds crashing down
And you can not bear to crawl
I said, baby, you’re not lost
I said, baby, you’re not lost
I said, baby, you’re not lost
I saïd, baby, you’re not lost

Imprumutata de la Ciresica

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Foraje Sufletesti

Urasc…

August 20, 2008 by Laura Driha

…ipocritii. Si falsele lor pareri. Falsele lor sentimente. Si slaba lor pregatire in ceea ce cred ca fac cel mai bine. Putinul talent. Fortat. Impus ca sa pastreze o imagine. Impus prost, impus strident si patetic.

Lipsa caracterului si absenta bunului simt.

Le urasc existenta limitata si interesele prea precise aproape la fel de mult cat le condamn narcisismul si minciunile.

Ma enerveaza ostentativul gesturilor lor asemanator firmelor cu neon si snobismul de inalta clasa.

Imi pare agasanta superficialitatea ce le imbraca fiecare gest si inutila incercarea lor de a masca atat de evidenta carenta in ceea ce priveste educatia. De orice fel.

Nu-mi plac cuvintele lor calculate pana la ultima silaba si sentimentele mai degraba programate decat simtite. In functie de timp, de oameni, de interese…

Le detest teatrul prea ieftin pentru cat costa biletul si cat de putin confortabile sunt scaunele…

Imi par urati. Si tristi. Si cateodata o combinatie intre cele doua. Hidoasa combinatie… Ii urateste nonsalanta si impresia de adanca superioritate. Care de unde privesc eu cel putin nu-i nici macar vaga… Si-s tot mai tristi in incapatanarea lor de a se catara spre inaltul unor asteptari. Ca sa ramana apoi numai cu unghii roase si tot mai putin curaj cu fiecare pas…

Va doresc ca existenta voastra semi-letargica sa-si pastreze consistenta si paloarea mucegaiului pentru ca nu meritati nici culoare, nici diversitate, nici adrenalina. Meritati banalitate si plictiseala intensa drept rasplata pentru inutilitate, ipocrizie si ignoranta.

Cu scarba,

Eu.

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Foraje Sufletesti

Pasi inapoi…

August 8, 2008 by Laura Driha

Cand spui ca nu-ti mai pasa, dar te doare insasi Negarea… Cand pierzi prea multe in fiecare zi si inca mai speri sa mori Bogat, cand minti constient si crezi ca daca te minti numai pe tine, n-are nimeni de Suferit…

Cand iti impui sa Uiti crezand ca Timpul vindeca, desi el adanceste rani cu iscusinta unui cutit cu doua taisuri…

Cand dai “lectii de viata” unor oameni care inca nici n-au invatat sa citeasca, cand vinzi sperante visatorilor flamanzi si singuri, cand duci lupte interminabile pentru nimicuri numind curaj excesele de impulsivitate si libertate a gandului, incapatanarea.

Cand spui lucruri pe care nu le simti si simti lucruri pe care nu le spui, cand zambesti numai la sugestia unui fotograf insistent cu “Say Cheeesssseeee” al lui, cand nu mai plangi pentru ca ti se intinde machiajul si mai ales cand TACI desi iti vine sa strigi…

Cand prietenii se transforma in simple cunostinte precum Printesa in Cenusareasa la 12 Noaptea si toate amintirile sunt sterse ca ceva care ocupa prea mult spatiu, pentru ca hardul tau sufera de insuficienta de memorie.

Cand acoperi cu “trecut” oameni in bratele carora iti gaseai pana nu demult alinarea chiar daca stii ca gestul tau ii apasa mai tare decat daca ii ingropai cu adevarat in pamant…

Cand te astepti sa le pese altora macar dintr-o inconstienta reciprocitate sau infantila empatie numai pentru ca tu ti-ai gasit candva putin timp sa le spui, sincer si dezinteresat : “Imi pare rau”.

Cand ai pretentii de profunde legaturi spirituale de la oameni care te folosesc pe post de moneda mai rau decat ar face-o un schimb valutar, cand te obisnuiesti cu Indiferenta ca cu o a doua natura si cand ti-e teama sa-ti accepti slabiciunile stiind ca altii vor profita de pe urma vulnerabilitatii tale…

Cand ii permiti Sperantei, acestei doamne ce-si ofera serviciile atat de scump, sa se insinueze obraznic intre maruntaiele-ti pustiite… Iar si iar si iar si… de prea multe ori !

Cand Renunti…

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Foraje Sufletesti

Fatete ale unui Eu…

June 13, 2008 by Laura Driha

Exista momente in care iti doresti sa Stralucesti prin Simpla Prezenta si nu prin Culoare… iar in absenta nuantelor, oamenii sa invete sa aprecieze Detaliile… in profunzimea lor…

Posted in: Alta Catifea... Tagged: Foraje Sufletesti
1 2 3 Next »

LIKE!

Facebook

Primeste Email cand scriu!

Enter your email address:

Delivered by FeedBurner

Ciripesc si la…

Follow @lauradriha

Recent Posts

  • KNOWLEDGE IS POWER
  • Liniște
  • La Pașapoarte, birjar!
  • Fericirea nu-i așa mișto cum umbla vorba-n sat
  • Întâiul întâi Iunie

Search

Recent Comments

  • narema on Am castigatttttt !!!!!!
  • patrmarc on Desert rapid
  • berirv on Ziua bună de la nasturi se cunoaște
  • benefel on Fără rost, fără sens
  • kamatala on Discurs pentru Cursul Festiv

Login

  • Log in
  • Entries feed
  • Comments feed
  • WordPress.org

Copyright © 2022 Laura Driha.

Lifestyle WordPress Theme by themehit.com