Dor
Mi-ar fi plăcut nespus să mai râdem și astăzi cu toții, Moș Tataie, de ziua ta! L-aș fi așezat pe Rareș pe genunchiul tău pe care au stat pe rând fiecare din cei 7 nepoți și ar fi încăput grozav și primul strănepot.
Te-ar fi plăcut teribil, sunt convinsă! Și ți-ar fi mângâiat barba complet albă cu mirare, căutând să înțeleagă ce-i cu ea în timp ce mânuțele lui grase s-ar fi agățat tare în firele rebele. I-ai fi părut uriaș, așa cum îmi păreai și mie când eram copil, uriaș și bun, mereu pus pe șotii…
Mi-e dor de tine, Tataie, și-o să fii mereu în poveștile pentru fiul meu și-n toate zilele de Decembrie, la început pe 6 și apoi pe 27, când îți sărbătoream prenumele sfânt!
Te “văd” în toate reclamele Coca-Cola cu bătrânei rubiconzi care-l imaginează pe Moș Crăciun și zâmbesc mereu la gândul că dacă te-ar fi cunoscut pe tine primul, n-ar mai fi fost loc de altul în sufletele copiilor de pretutindeni.
Mi-e dor de tine, Tataie! Tare dor!
