1. Laura, imi pare rau sa citesc aceste randuri prin prisma dureri care te "conduce" la aceste cuvinte. E trist sa iti dai seama ca nu mai insemni nimic, acolo unde odata insemnai totul (nu stiu cine a spus asta, stiu "fraza" de prin liceu). Si pe mine ma surprinde cat de repede ne "degajam" in asemenea situatii, atat de aproape in timp de momentele in care totul era in DOI.

    Nu pot decat sa iti doresc sa iti implinesti fericirea si sa gasesti pe cineva care sa umple golul. Si crede-ma, se va intampla asta si vei reusi sa ai aceeasi detasare, pentru ca vei cunoaste atunci "drumul" pe care vei merge.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *