Un semn

Ce bine ar fi dacă am putea purta
Pe obraz, în păr, în palme pe undeva
Un semn d-ăsta care să ne lase scanați
Pentru mai multe detalii, vă rugăm îmbrățișați!

Ceva cu trimitere directă la ceea ce iubim,
La ce ne intristează
La usurința cu care greșim,
La ce ne înnobilează.

La oamenii după care botezăm furtuni
La același suflet, din alte lumi,
La tot ce-am scris și lăsăm uitat
La colibele peste care ne-am ridicat palat.

Ce simplu ar fi dacă am putea lăsa
Pe pleoape, în zâmbet, pe coate pe undeva
Un semn d-ăsta care să ne lase scanați
Pentru mai multe detalii, vă rugăm insistați!

20131217-220640.jpg

Sevraj

În esența dumnealor
Plină ochi de-atâta gol
Molfăie constant și rece
Tot ce vine, tot ce trece.
Și-n măruntul existenței
Neclintită emotiv
Vântul bate negreșit
Dansul mut al decadenței.
Nu-i nici rău și nici degeaba
Râsul lor nemestecat
Murdărit în toată graba
D’un neplănuit uitat.
Pași-s mari, oamenii scunzi
Și-n aglomeratul joc
Cine cade la mijloc
Piere printre muribunzi.
Singuri, rătaciți, sintingheri
Hăituiesc cu disperare
Drumuri către nicăieri
Și reflecții cu paloare.
Ocolește cu curaj
Răutatea-n stare pură
E greșeala în sevraj
Cusută la gură.