Suparati ca zambetul tau nu le mai apartine, oamenii n-au sa suporte niciodata sa ti-l zareasca la fel de sincer si de spontan ca altadata. De data asta n-au sa ridice privirea din pamant, de teama c-ai sa le sadesti in cotidianul netulburat, anxietatea revederii.
N-au sa te intrebe ce mai faci, n-au sa te mai sune de ziua ta “cu un sfert de ora inainte, ca sa fie primii”. Iti vor citi randurile pe ascuns, numai cand sunt singuri, sapand dupa o urma cat de mica cum ca-ti mai amintesti c-au existat.
Vor spera ca ti-e dor si desi “vina” e cu certitudine egala, n-au sa-ti ierte “retragerea” probabil niciodata.
Ca asa-i in tinerete, mai gresim, mai ne luam teapa, o data, de doua ori, de sapte mii de ori pe viata…
Leapșa lui Moș Călin | Călin Hera. PA-uri şi mirări
[…] extraordinară) următorilor 10 prieteni din blogosferă (aleși aproape random): Andi Bob, A.Dama, Laura Driha, LePetitPrince, Ovidiu Eftimie, Alex Mazilu, Bogdan Onin, freestar, Shayna, Bețivul de […]
Nu ştiu de ce dar mă regăsesc presărat cumva, într-un mod nefiresc, în aceste rânduri… O iarnă cu fulgi de dragoste îţi doresc!
Poate pentru ca avem cu totii “povesti invatate” care desi sunt perfect diferite, se aseamana major prin prisma faptului ca ne ajuta sa devenim mai buni.
Iti multumesc de vizita si de gandurile frumoase Cristian!
Sa-ti fie sfarsitul de an linistit, calduros si aglomerat numai de oamenii dragi!