Introspectie

Mi se pare câteodată, rareori ce-i drept, că nu-i sănătos sufletului când mă supăr şi mă răzvrătesc hotărât în rânduri, vorbe sau zâmbet şi-ncerc să păstrez vii pâlpâirile de voinţă sperând c-am să schimb odată cu ultimul păr şi năravul!

Însă de la gând la faptă ordinul ajunge distorsionat, greşind cu o constanţă perfectă şi poate că însuşi cotidianul bulinelor mele negre îmi asigură confortul realităţii, amintindu-mi să nu mă dezumanizez!

Am nevoie de-un timp mai bun, de-o inimă mai largă, de-o mare rece pe care s-o găsesc doar rece, nu şi tristă!, de un mers legănat şi-un gând tropăit, de-o îngheţată cu pepene galben şi-o baie fierbinte…

E prea cald să mai visez, mi-e somn şi dor de-o nonşalanţă, de-o pustietate, aş bombarda cerul să cadă toate stelele şi miliarde de dorinţe să se-ndeplinească pentru insomniaci… Să n-adormiţi!

Am lăsat valurile să-mi inunde genunchii, să-mi gâdile urechea, am strâns în palme o algă verde până s-a uscat şi-am aruncat-o înapoi în spumă să se înece… Sunt o criminală!

Mărunţesc între buze nisip şi-i sărat! Vreţi şi voi?