Într-o lume perfectă, ca aceea pe care-o proiectez adesea cu puterea minții, balcoanele nu-s niciodată colivii…
Nu îngradesc printre bucăți inestetice de fier forjat sau plastic scump nici bucătarii improvizate și nici cămări urbane, nu se umezesc printre sârme cu rufe aburinde și nici nu păstrează în rafturi înghesuite frânturi de copilărie întârziată, de burlăcie tumultoasă sau de bătrânețe vătuită cu singurătate.
Ele aerisesc și sfidează prin goliciunea splendidă celebrul”nu-l arunc c-o să-mi mai trebuiască intr-o zi” al unei case și fiecare metru pătrat cunoaște doar arome stridente de flori și roua dimineții. Fără geamuri, fără granițe.
Ca o coroană, împodobesc fără să încarce, există ca să exprime și să inspire și au un rol de nesupunere gravă în fața funcționalității multiple.
În lumea mea perfectă, oamenii care au transformat bucătăria în sufragerie ca să poată face din sufragerie camera copilului sau orice altă modificare mai mult sau mai puțin necesară nu mută niciodată oala cu sarmale pe balcon.
Dacă au nevoie de spațiul acela ca de aer își mută cina la restaurant și micul dejun la benzinărie dar niciodată frigiderul pe balcon.
O băncuță poate, cu perne de exterior imense și-un colț cu ceai și cafea, o grămadă pastelată de lalele, hortensii sau chiar un mandarin cochet, o carte și-o lampă anti-țânțari… Acestea ar fi literă de lege!
Și restul sancționat nemilos, ca o perturbare de loc sacru menit să găzduiască frumosul.
Un hamac leneș, un balansoar sau pur și simplu nimic… Spațiu de pelerinaj la albastrul cerului, la gustul ploilor de vară, o evadare, un prag spre senzația inconfundabilă a cuceritorului de înălțimi. Și nu refugiul fumătorilor izgoniți de neveste isterice, nu uscătorie, nu extensie a neîncăpătorului beci.
Mă iertați, m-a luat valul… Am locuit la parter aproape 25 de ani și toată viața mi-am dorit un apartament la etaj ca să am balcon… Și mă minunez în fiecare zi cât e de frumos! Mai ales plin cu zăpadă!
Data viitoare vă povestesc fantezia mea cu mansarde…
Noapte bună prieteni!
Colivii de lux
Frumos mai scrii Laura..te pupacesc!
Tare ma mai alinti, Laurash! Si-mi place!
Si eu te pupacesc! Sa ai o Duminica minunata!!!
Balconul Laurei | Laura Driha
[…] la destinație, la tema „verde„! Așa cum v-am mai zis și cu o altă ocazie, treaba asta cu balconul este – pentru mine cel puțin – o chestiune musai […]
When I originally commented I clicked the -Notify me when new surveys are added- checkbox and now every time a comment is added I get four emails sticking with the same comment. Can there be any way you are able to get rid of me from that service? Thanks!
Nice post. I understand some thing tougher on different blogs everyday. It will always be stimulating to learn to read content from other writers and rehearse a little at their store. I’d opt to use some with all the content in my weblog whether or not you do not mind. Natually I’ll provide link for your web blog. Many thanks for sharing.