Ce bine mi-e cu mine uneori! Nu aşa de des ca-n vremurile narcisismului timpuriu sau la fel de intens ca-n camera oglinzilor înşelătoare, dar „bine” ca-n zilele simple şi normale la o cotă oareşcum plăcută.
E-adevărat că sunt şi dimineţi în care şi frişca din cafea mi se pare că se strâmbă la mine şi mă comport ca o alintată-n cel mai grav mod posibil, o nesuferită căreia nu-i poţi vedea zâmbetul nici dacă i-l desenezi, dar – acest mare DAR!, din fericire acestea-s desigur situaţiuni de excepţie. Nu excepţionale.
N-am pretenţia să mă credeţi pe cuvânt căci – aşa cum probabil că aţi cântărit deja, în genere mint şi eu ca tot omul păcătos dar vă recunosc sub semnătură că aici, pe micul meu Pavaj de Catifea, n-am povestit strâmb niciodată.
Am scris ce-i drept sub influenţa neroziilor de moment sau a supărărilor ce s-au dovedit ulterior „trecătoare”, m-am grăbit să-mi pun pe hârtie şi zilele faine şi pe cele proaste, aşa ca-ntr-o condică neimpusă şi mi-am format obiceiul să recitesc pasaje din romanul meu virtual în zilele când plouă parcă nesfârşit. Ca astăzi.
Vreau iar să-mi spuneţi cine sunteţi şi de ce reveniţi… Am nevoie să-mi hrăniţi voi amorul propriu, că dacă mă lăsaţi pe mine moare de foame. Gătesc îngrozitor…
scri frumos
:X
care-i cartea ta preferata?
Multumesc frumos! Hmm… am mai multe preferate, e greu sa ma decid numai la una:)
Dar imi plac povestile de dragoste…
E bine ca ti-e bine cu tine. E foarte bine. Dar nu-i asa ca au trebuit sa treaca ceva ani sa-ti fie bine cu tine? Nu-i asa ca in adolescenta erau multe lucruri pe care ai fi vrut sa le schimbi la tine? Nu e o regula dar in majoritatea cazurilor fetele nu sunt niciodata multumite de ele. “Daca as fi putin mai inalta…sau daca as avea ochi albastri si parul cret(sau lins daca e cret de la natura), daca as avea sanii mai mari(sau mai mici)…” si asa mai departe. De la o anumita varsta, incepi sa te placi asa cum esti, incepi chiar sa te iubesti.
De ce revin? Pentru ca ador sa citesc ce scri tu pe-acilea, pentru ca ma regasesc in unele povestiri de-ale tale, unele imi creaza o anumita stare si altele le citesc doar pt.ca-mi place. Ajunge? 🙂
Some, multumesc frumos… E de ajuns da. Cred de fapt, pentru moment… Sigur cand ma apuca iar melancoliile o sa te-ntreb din nou!
Si da, nu mi-a fost intotdeauna bine cu mine. Dar acum e fain tare…
Si iti spun din experienta ca de acum inainte iti va fi din ce in ce mai bine cu tine si vei fi din ce in ce mai mandra de tine.:). Si daca va da Dumnezeu sa ai o fata, ai s-o privesti la varsta adolescentei, cum nu-i place nimic la ea (si tu o vezi atat de perfecta) si vei zambi intelegatoare stiind ca este doar o perioada…
A! si inca un motiv pt.care revin…si mie imi plac povestile de dragoste…sunt topita dupa ele.
Some, eu chiar imi doresc o fata! Sunt facuta sa fiu mamica… mai ales de fata! Dar vreau si baiat! Cred ca ador toti micutii…
Iti multumesc ca esti aici si ca te intorci mereu! Sper ca stii cat inseamna pentru mine! 🙂
Ti-am descoperit blogul in urma cu cateva minute si deja ma declar captiva… nu plec pana nu citesc tot.. scrii foarte frumos :)>:D<
Alessya20 iti multumesc frumos! Sper sa nu te dezamageasca lectura micului meu Pavaj 🙂 De curiozitate, cum de l-ai descoperit? 🙂