Sevraj

În esența dumnealor
Plină ochi de-atâta gol
Molfăie constant și rece
Tot ce vine, tot ce trece.
Și-n măruntul existenței
Neclintită emotiv
Vântul bate negreșit
Dansul mut al decadenței.
Nu-i nici rău și nici degeaba
Râsul lor nemestecat
Murdărit în toată graba
D’un neplănuit uitat.
Pași-s mari, oamenii scunzi
Și-n aglomeratul joc
Cine cade la mijloc
Piere printre muribunzi.
Singuri, rătaciți, sintingheri
Hăituiesc cu disperare
Drumuri către nicăieri
Și reflecții cu paloare.
Ocolește cu curaj
Răutatea-n stare pură
E greșeala în sevraj
Cusută la gură.